Decembrie 2025 – Păsarea are voce și chip

Ce au în comun păsările, prevenția și proiectul nostru

temă coordonată de Dana Mărghidan

După un an de derulare a proiectului psihoterapeut.ro, în martie 2024, am primit vestea bună că suntem printre proiectele selectate la Swimathon – o platformă de strângere de fonduri pentru inițiative care fac mai bună viața în comunitate. Tare mult a contat pentru noi să vedem că oamenilor le pasă, mai ales că eram la început de drum și lucram pe bază de voluntariat.

Mulțumesc încă o dată Fundației Comunitare București, colegelor care îmi erau atunci alături în echipă, Alina și Oana și tuturor celor care au contribuit în campanie cu o donație, o vorbă bună sau prin a da de veste altora despre proiectul nostru.

Sloganul campaniei a fost atunci ”Psihoterapeut.ro – O mișcare pentru păsare” și de aici au început întrebările:

• E o inițiativă care promovează mișcarea, sănătatea prin sport?
• Vă ocupați de psihoterapie prin mișcare?
• Faceți terapie online?
• Cum adică păsare… păsare pentru cine?

…dar cea mai neașteptată interpretare a sloganului a venit de la cineva care a citit ”pasăre” în loc de ”păsare” și ne-a întrebat dacă ne ocupăm de păsările din jurul Bucureștiului 😊

Atunci am decis să vorbim în continuare despre păsare și prevenție – cele mai importante teme ale proiectului psihoterapeut.ro, dar am schimbat sloganul  în ”Oameni pentru comunitate”, ca să ne delimităm de ornitologie și alte domenii conexe.

Cum asocierile neobișnuite stimulează creativitatea, am rămas cu o idee de la confuzia cu păsările și despre această idee îți propun să reflectăm împreună în luna decembrie.

Este oare păsarea o pasăre rară sau o găsim pe toate drumurile (ca pe vrăbii), dar nu o mai vedem noi?

Ca de obicei, ne începem călătoria cu primele 3 cuvinte, imagini, senzații, gânduri, emoții care apar când vă gândiți la ”a-ți păsa”:

1.

2.

3.

Azi, copiii (și nu doar ei) au găsit în ghetuțe daruri de la Moș Nicolae. În spiritul momentului, gândește-te la cineva de care îți pasă și care crezi că ar beneficia de temele lunare și de întâlnirile propuse de noi și dăruiește-i invitația de a se înscrie la newsletter: https://psihoterapeut.ro/newsletter/

Pentru noi înseamnă mult, vrem să creștem proiectul organic, fără bugete de promovare și cheltuieli inutile și implicarea ta ne arată că îți pasă.

Știi că există un raport anual despre fericire?

Cuvintele primite s-au așezat pe crengile unui brad al cărui trunchi e reprezentat de umanitate sau – mai simplu spus – de omenie:

Dacă te gândești la ”a fi om”, sigur îți vin în minte multe idei, imagini, trăiri, forme de umanitate. Poate îți amintești de un moment în care ai simțit cum e să fii împreună cu omul sau oamenii tăi, să îi știi acolo. Poate îți apare un context în care ți-ai fi dorit ca cineva să fie mai omenos cu tine. Și sunt și momentele în care tu ai fost acel om lângă cineva, omul de care avea nevoie sau omul care a contat. Sau o situație în care ai fost mai puțin omenos și ți-a părut rău.

Ca și răbdarea, cred că omenia sau păsarea pot fi antrenate, dacă are sens pentru tine și îți propui acest lucru.  Și mai știu că răsplata primită pentru acest obicei bun este mare în timp. Relațiile tale înfloresc, sănătatea prosperă, greutățile inerente fiecărei zile se duc mai ușor. Sunt studii ample și recente care leagă acest comportament prosocial, atitudinea de păsare de modulația sistemului imunitar și a markerilor biologici asociați stării de sănătate. Adică faci bine și ți se întoarce înmulțit. Sau faci bine și te faci bine 😊 Simplul fapt că te implici, că îți pasă îți aduce beneficii emoționale, de sănătate, de longevitate, fie că primești sau nu un răspuns sau recunoștință pentru cele făcute.

Pentru mai mult timp, studiile din domeniul meu – din psihologie și psihoterapie, dar și din sociologie, medicină, antropologie, imunologie s-au concentrat pe situațiile dificile, pe perturbările echilibrului fizic sau emoțional, ale stării de bine, ale sănătății sau relațiilor, dar în ultimii ani observ o schimbare de focus, de paradigmă. E o trecere de la reactivitate, de la ”stingerea focurilor” într-un mod cât mai eficient, la prevenție. Stingerea focurilor e necesară, dacă au izbucnit, dar dacă în paralel se creează condiții prielnice și hrănitoare de viață și se cultivă cu perseverență binele în diverse comunități, aceste situații de criză apar mai rar sau nu mai apar deloc.

Încep așadar să apară tot mai multe studii și preocupări legate direct de starea de bine, de wellbeing, longevitate și fericire. Există chiar un Raport despre fericire în lume în care se adună date care să susțină că bogăția și binele înseamnă combinarea indicatorilor financiari, economici, de eficiență (care au fost mult timp în prim plan) cu cei care evidențiază starea de bine a oamenilor, măsura în care au sentimentul de viață bine trăită în ansamblu.  

Acesta e și sensul proiectului psihoterapeut.ro, să completeze demersurile pe care le facem în cabinete sau clinici pentru a-i trata sau pentru a-i scoate din impas pe oamenii care ajung acolo. Nu suntem singurii care vorbim despre prevenție sau facem eforturi în direcția ei. Cred că atunci când vom fi destui, ”a-ți păsa” va deveni preferabil acelei forme de protecție (pentru că adesea este o protecție) a lui ”nu-mi pasă” sau ”sunt deja copleșit cu ale mele”.

Citesc în bradul de cuvinte un fel de definiție a lui ”a-ți păsa” care nu înseamnă să rezolvi tu problemele celuilalt și nici măcar nu e vreo faptă de anvergură. E un fel de ”a-ți păsa” cotidian, milimetric, care poate trece neobservat, dar care creează sentimentul de om lângă tine: să stai alături de cineva, să-l asculți cu curiozitate, privindu-l în ochi și să-i spui ”te văd”. În această aventură numită viață, faptul că există un martor binevoitor al existenței tale care îți știe dorurile, bucuriile, ofurile și provocările, e aur curat, nu-i așa?

Îmi plac gesturile mici de păsare – o mână pusă pe umărul meu când povestesc ceva emoționant, o privire caldă, o întrebare curioasă despre un proiect la care țin, să ofer un ceai cuiva care vine înfrigurat, să dau cuiva sentimentul că am timp pentru el, că nu sunt pe grabă. Care e cel mai mic gest de păsare pe care l-ai primit sau pe care l-ai oferit pe parcursul acestui an și care chiar a contat?

Păsarea are voce și chip

Bun găsit în ultima zi a unui an în care am vorbit despre păsare în fel și chip și ne-am întâlnit ca să trăim împreună experiențe în care păsarea a devenit concretă, palpabilă, a căpătat voce, chip și a îngrijit ecourile nepăsărilor din viețile noastre. La fel am făcut și în 2024, iar cu tine aici, alături, implicându-te, ne vom continua povestea și în 2026.

Vorbeam mai înainte despre efectul de prevenție al gesturilor de păsare, despre cum o contribuție mică a cuiva căruia îi pasă poate schimba în bine o zi, o decizie, chiar o direcție de viață. ”Un telefon în loc de mesaje” ne spune cineva. O voce care arată prezență, disponibilitate, drag. Creierul poate recunoaște vocea umană în mai puțin de o cincime de secundă după ce o auzim și la fel de repede recunoaște o față umană, știai asta? Designul nostru biologic și fiziologic, receptivitatea și sensibilitatea pentru vocile și fețele umane ne dau indicii despre cât de mult contează pentru noi aceste forme de apropiere.

Ai observat că atunci când păsarea are voce și chip, nu numai că treci prin dificultăți altfel, ci înflorești, crești, ești izvor de idei și de stare de bine? Creativitatea și puterea generate în punctele de întâlnire umană, cu păsare, au dus istoria mai departe de fiecare dată când părea imposibil, la nivel individual sau social, au creat salturi de cunoaștere și contribuții valoroase artistic sau umanitar. Despre aceste beneficii ale păsării între oameni vorbește într-un mod foarte cald expoziția de la Mița Biciclista din aceste zile, ”Întâlniri. Sau cum se naște o lume nouă.” – curatoriată de Andreea Apostu și Edmond Niculușcă. Văzând inspirat apropierea umană ca ”un act de curaj”, ei invită vizitatorii ”să descopere poveștile și spațiile intime ale unor prietenii, iubiri și legături umane care au rezistat dictaturii, războiului și trecerii timpului și să reflecteze asupra propriilor întâlniri decisive, propriilor prietenii și iubiri”.

Îți mai amintești care era întrebarea cu care am pornit la drum în această lună? E încă aici, pentru că ne propunem să ținem vii, treze anumite preocupări și atitudini, mai degrabă decât să venim cu răspunsuri bine șlefuite: Este oare păsarea o pasăre rară sau o găsim pe toate drumurile (ca pe vrăbii), dar nu o mai vedem noi?

Poate că reflectezi acum din nou la această întrebare și ai propriile tale răspunsuri, poate că te inspiră cuvintele trimise și așezate în brad sau poate că vei găsi un fel de răspuns după ce trăiești experiența expoziției.

Oricum ar fi, în 2026 te aștept la una, două sau mai multe întâlniri psihoterapeut.ro, în care să trăiești, alături de noi și de alți oameni cărora le pasă, spiritul acestui proiect și întrebările vii care îl animă.

La mulți ani și multe ocazii în care să îți pese și în care să simți că oamenilor le pasă!

Dana Mărghidan, psihoterapeut.ro