Aprilie 2025 – Cu drag, despre maternitate

Începutul

temă coordonată de Oana Nica

Maternitatea nu este un instinct simplu, ci un proces complex în care atât copilul, prin nevoile sale, cât și femeia, cu istoria sa personală, joacă un rol esențial. Copilul nou-născut, deși dependent, vine pe lume cu nevoi fundamentale care solicită un răspuns matern. Plânsul, privirea, căutarea contactului sunt semnale puternice care „cheamă” mama.

În același timp, femeia trece printr-o transformare profundă, în care identitatea ei se remodelează pentru a include rolul matern. Experiențele personale, relația cu propria mamă, dorințele inconștiente – toate influențează modul în care ea devine mamă.

Maternitatea se naște, așadar, în interacțiunea dintre mamă și copil, într-un dialog continuu. Copilul activează capacități materne latente, iar mama, prin răspunsurile sale, modelează experiența copilului. Este un proces dinamic și reciproc, în care ambele părți se influențează profund.

Te-ai gândit vreodată la dinamica atât de complexă a maternității?

Din experiența ta, care sunt primele 3 cuvinte sau fraze care îți vin în minte când te gândești la maternitate?

Așteptăm cu interes răspunsurile și reflecțiile tale.

Anatomia iubirii materne

Momentul în care o mamă își ține pentru prima dată copilul în brațe este adesea simțit ca fiind copleșitor, un amestec intens de emoții, așa cum ați menționat voi – între bucurie pură și responsabilitate profundă.

Iubirea maternă depășește cu mult o simplă afecțiune; ea reprezintă o emoție complexă, cu multiple fațete, cum vedem în norul de cuvinte de mai sus, pe care l-am construit cu asocierile pe care le-ați făcut la cuvântul „maternitate”. Aceasta include o componentă puternică de îngrijire, un instinct de protecție necondiționat, o căldură emoțională constantă și un sentiment profund de angajament față de bunăstarea copilului. Descrierea pe care ați făcut-o iubirii materne ca fiind un „amestec delicat de blândețe și căldură” și un „refugiu sigur” surprinde esența acestei emoții fundamentale.

Maternitatea nu este, însă, o stare, ci mai degrabă o devenire, un proces alchimic, în care toate aceste emoții și experiențe se constituie încet în trăirea maternității. Am putea spune că o femeie nu se transformă în mamă doar prin simpla existență a copilului său, ci se află într-o continuă devenire. Această prezență mică și fragilă este scânteia care aprinde în ea un foc nou, o iubire complexă și profundă pe care mama o poate trăi plenar dacă se simte susținută la rândul ei. Această misiune de a fi un sprijin necondiționat, de a-și asuma cu devotament fiecare nevoie, fiecare plâns, fiecare zâmbet, de a fi un refugiu sigur în fața unei lumi uneori aspre trebuie să fie o muncă de echipă. Cineva ne-a trimis, ca răspuns la primul newsletter pe această temă, o reprezentare care ni se pare foarte potrivită. Este imaginea unor cercuri concentrice în jurul bebelușului, cercuri pe care se află mama, tata, bunicii, prietenii, educatorii atunci când mai crește, comunitatea în sens larg.

Trăită în acest fel, cu susținere din jur, maternitatea poate fi o călătorie uluitoare, presărată cu provocări, obstacole traversate împreună, bucurii și temeri, care consolidează legătura dintre mamă și copil și care, în același timp, o ajută pe mamă să crească, să se maturizeze, să descopere resurse nebănuite în interiorul ei. Fiecare etapă, de la primele colici până la independența adolescentină, este o lecție de iubire, de răbdare, de adaptabilitate care construiește în interiorul unei femei o nouă dimensiune a iubirii, una care o transformă pentru totdeauna.

Sursă imagine: link

Am căutat câteva picturi care ilustrează maternitatea și vă propunem câteva dintre ele. Oferiți un vot celei care vă atinge, care rezonează cu voi cel mai mult:

O zi ca oricare alta

Ne bucură mult că picturile alese v-au plăcut! Este frapant cât de des, atunci când ne gândim vizual la legătura dintre un părinte și un copil, imaginea care ne vine în minte și care este frecvent ilustrată este cea a mamei cu copilul. Madonele cu pruncul, scene de alăptare, mame care își însoțesc copiii în diverse activități – acestea sunt motive recurente de-a lungul istoriei artei.

A apărut, firesc, întrebarea: „Unde este tatăl?”, întrebare care ne invită la reflecție. Sunt mai multe motive posibile pentru această predominanță a reprezentărilor materne. Tradițional, rolul principal de îngrijire a copilului a fost asociat mamei. Maternitatea era văzută ca o temă centrală, iar legătura mamă-copil era idealizată și celebrată. Legătura fizică dintre mamă și copil în timpul sarcinii și alăptării este un aspect unic și puternic, care a inspirat mulți artiști. Această intimitate fizică a fost adesea transpusă în imagini de tandrețe și protecție.

Reprezentările mamei cu copilul tind să se concentreze pe emoții precum afecțiunea, blândețea, protecția și grija. Aceste emoții au fost considerate adesea ca fiind mai pregnant asociate cu rolul matern în percepția artistică. În anumite perioade istorice și în anumite clase sociale, rolul tatălui era mai mult asociat cu lumea exterioară, cu autoritatea și mai puțin cu îngrijirea directă a copiilor în familie. Această separare a rolurilor s-ar fi putut reflecta și în alegerile tematice ale artiștilor.

Cu toate acestea, este important de menționat că există și reprezentări ale taților cu copiii, deși poate nu sunt la fel de numeroase sau de iconice. Aceste reprezentări pot explora teme diferite, cum ar fi protecția, ghidarea, joaca sau transmiterea cunoștințelor.

Este un subiect fascinant care ne arată cum arta nu este doar o oglindă a realității, ci și o interpretare a valorilor și a percepțiilor culturale ale unei anumite perioade. Întrebarea de mai sus ne îndeamnă să ne imaginam un dialog intre un fiu si un tată, printr-un schimb de scrisori în care fiecare îi spune celuilalt ce a simțit, a pierdut și ar dori sa repare, să schimbe sau măcar să transmită. Am transpus aceste scrisori într-un dialog sonor, pe care îl regăsiți pe canalul nostru de YouTube.

Încheiem această temă cu gândul că maternitatea și paternitatea sunt complementare și că nu putem vorbi despre una dintre ele fără ca cealaltă să apară în tablou. Adăugăm și o îmbrățișare mare pentru copiii sau adulții cărora le-a lipsit una sau alta dintre cele două feluri de prezență și ocrotire.

… și pentru că se leagă frumos de tema acestei luni, de maternitate și copilărie, vă invităm miercuri, pe 7 mai, la o cină cu povești, pregătită împreună cu Eat to Connect.

Vă puteți înscrie aici: https://forms.gle/YQdnCMMKyCgYN9Ay5

Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Echipa psihoterapeut.ro