De ce tăcem când violența vorbește? O convorbire necesară
Am lansat o invitație, o întrebare simplă, dar profundă: cum reacționăm unii față de alții atunci când apare violența domestică? Obișnuitul nostru dialog cu voi, cei care ne citiți, a fost mai puțin efervescent decât la alte teme propuse. Poate pentru că violența domestică este un subiect încărcat, adesea ascuns în umbre și în tăceri. Poate pentru că atunci când o temă e mai complexă, considerăm că experții sunt cei care au un cuvânt relevant de spus și ne retragem, lăsându-i să acționeze pe cei mai pricepuți.
Ne dorim să punem umărul la schimbarea acestei mentalități. Fiecare om care vede, aude, știe despre o situație de violență domestică poate face ceva relevant, poate căuta sprijin sau poate arăta solidaritate cu cei în dificultate. Nu e nevoie de diplome sau autorizații pentru asta, ci doar de încrederea că gestul nostru uman contează.
Oamenii pricepuți într-un domeniu, experții, au rolul lor și momentele lor de acțiune, dar nu pot rezolva probleme complexe fără sprijinul larg și constant al comunității, fără efectul protector al unui grup care să acționeze la ”firul ierbii”, fie că este vorba despre vecini, trecători de pe stradă, colegi de serviciu sau prieteni.
Am avut recent privilegiul de a sta de vorbă cu Iolanda Beldianu, o personalitate remarcabilă: profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Brașov și fondator al Asociației Pas Alternativ din Brașov, asociație care sprijină persoanele care trec prin situații de abuz. Discuția noastră a fost una revelatoare și ne-a oferit perspective esențiale asupra complexității violenței domestice și a drumului către o societate mai sigură și mai empatică.
Punctele cheie ale discuției cu doamna psiholog Iolanda Beldianu:
- Importanța grupurilor de suport: am vorbit despre rolul vital pe care îl joacă aceste grupuri, oferind un spațiu sigur pentru victime, unde pot găsi înțelegere, validare și resurse pentru a-și reconstrui viețile. Este un loc unde tăcerea este înlocuită de solidaritate.
- Consilierea agresorilor – o necesitate adesea ignorată: un aspect crucial abordat a fost necesitatea consilierii agresorilor. Doamna psiholog Beldianu a subliniat că, fără intervenții specializate care să vizeze schimbarea comportamentului și a mentalității agresive, ciclul violenței riscă să se perpetueze.
- Responsabilitatea – o povară distribuită, nu împărțită: am clarificat conceptul de responsabilitate. Violența este responsabilitatea exclusivă a agresorului. Totuși, am discutat despre responsabilitatea societală de a interveni și de a oferi sprijin, nu de a „împărți” vina între victimă și agresor.
- Serviciile de probațiune și rolul lor în consilierea agresorilor: o alternativa ar fi ca agresorii să fie consiliați și monitorizați eficient în cadrul serviciilor de probațiune. Acest lucru este un pas esențial pentru reeducarea lor și pentru protecția comunității, asigurând totodată un cadru securizant și pentru specialiștii care intervin.
- Profesioniștii din prima linie au și ei nevoie de sprijin: un punct deosebit de important a fost cel legat de necesitatea ca specialiștii care intervin în cazuri de violență – fie că sunt polițiști, preoți, medici sau asistenți sociali – să primească ei înșiși traininguri specifice și suport emoțional. Acestea i-ar ajuta să-și gestioneze propria relație cu violența (profesional și personal) și să ofere un sprijin mai eficient victimelor, evitând victimizarea secundară.
Această discuție ne-a reamintit că violența domestică nu este doar o problemă individuală, ci una care necesită o abordare sistemică și implicarea întregii comunități. Nu putem rămâne tăcuți. Trebuie să educăm, să intervenim și să construim un mediu în care siguranța și respectul sunt norme, nu excepții.
Vă invităm să urmăriți interviul complet cu Iolanda Beldianu pentru a aprofunda împreună aceste subiecte și a descoperi cum fiecare dintre noi poate contribui la ruperea cercului violenței. Ne puteți scrie în continuare cu ecouri ale acestei teme la echipa@psihoterapeut.ro.
