Ne ținem visurile unii altora, simți și tu asta?
Ne-am scris și împărtășit visurile. Ni le-am rostit și șoptit prin câmpurile de cuvinte, cu oamenii din comunitatea psihoterapeut.ro, cu cei dragi, ori pur și simplu în sânul propriilor gânduri și speranțe. După ce astfel au fost plantate și li s-au văzut primele rădăcini, rămâne o întrebare simplă și esențială: ce facem cu visurile mai departe?
Pentru că visul nu se termină atunci când se încheie o temă de lună, nu se dizolvă odată cu entuziasmul începutului de an și nici nu trăiește doar din inspirație ori cuvinte. Visul, dintr-un anumit punct, devine gest. Uneori este mic, dar, repetat, se face mare. Un „azi” care în mod susținut vrea să devină „mâine”. Poate că acesta este momentul în care visul coboară din zona ideilor frumoase și intră în viața reală. În solul fiecărei zile, cu ritmul și limitele ei. În oboseală, uneori, în zilele aparent banale și fără aplauze. Acolo unde unele semințe cresc încet, în culcușul tăcerii, cu o forță care nu poate fi grăbită, dar nici oprită.
Visul ca împlinire zilnică nu arată spectaculos. Arată, mai degrabă, ca o îngrijire constantă. Grijă, chiar. Ca un „sunt aici și nu renunț” spus sieși. Ca o promisiune, ori un pas mic făcut chiar și atunci când nu se vede încă drumul – pentru că, de fapt, așa ni se relevă calea, nu-i așa? Și, totuși, visul nu merge chiar de unul singur fiindcă el crește mai bine atunci când este văzut. Când ni-l asumăm, îl rostim cu voce tare ca fiind al nostru, când îi dăm un nume și o înfățișare și când ajunge să fie ținut în minte și în inimă de cineva din afară.
Poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am trăit luna aceasta: faptul că ne ținem visurile unii altora. Prin plantare împreună, prin simpla prezență, prin ascultare și bucuria comună. Prin faptul că știm că suntem visători însoțiți în acest proces lent și viu al împlinirii.
Visul tău e viu, vibrează. Închide ochii pentru o clipă și privește-l drept în miezul lui, chiar astăzi. Chiar acum.
🌱 Ce aromă are? Ce textură și culoare, cum ți se arată astăzi?
🌌 Care este cel mai mic gest pe care îl poți face zilnic pentru a-i șopti că astfel îl vezi și că îl împlinești?
✨ Cine ai vrea să te însoțească pe drum, să-ți țină visul? Te invit să-i împărtășești.
Solul rămâne, comunitatea rămâne, iar visul tău continuă să crească — nu ca o promisiune abstractă, ci ca o practică zilnică, imperfectă și profund umană. Dacă iei ceva cu tine din această temă, poate nu e nevoie să fie un plan mare. Îți doresc să-ți fie suficient un gest mic, cu impact mare, făcut azi, care spune: îmi ființez visul. Și, uneori, îl ființăm împreună.
Cu drag de zbor și ființare,
Teona
Psiholog și Însoțitoare de zbor
