Jazz it up
Expresia din limba engleză „jazz it up” (sau jazz something up) înseamnă a face ceva mai interesant, mai atrăgător sau mai plin de viață. Fără să zăbovesc prea mult în direcția lărgirii vocabularului de expresii în engleză, sunt două direcții ale sensului acestei sintagme și anume:
- a înfrumuseța sau a adăuga un plus de energie, vitalitate și stil unui lucru obișnuit (de exemplu, o ținută, o cameră sau o prezentare);
- adaptarea sau prelucrarea unei piese muzicale așa încât să sune mai mult a jazz.
Astăzi îți propun să începem cu primul sens, cel al vitalității și frumuseții. Este sensul pe care l-am regăsit cel mai bine în asocierile primite pentru ”ritm”. Așa cum îl văd cei care au participat la dialogul nostru lunar, ritmul vine să ne energizeze, să ne însuflețească și să ne conecteze cu viața, în sensul cel mai larg.

Fie că asculți muzică, dansezi solo, în pereche sau în horă, fie că ai relații în care trăiești sincronii și/ sau asincronii, armonizare și/ sau dizarmonie, ritmul pare să fie o cheie de înțelegere și conectare. Trăiești (sau dansezi?) în ritmul inimii tale, pare că spun aceste cuvinte.
Ritmul personal construiește o configurație, contribuie la identitatea ta, iar intenția de a ți-l cunoaște, de a rămâne în acord cu variațiile lui, de a-l accepta și susține aduce pe de o parte eficiență, pe de altă parte liniște și autenticitate.
Cred că știi și tu cum se simte să tragi de tine pentru a rezolva treburi complexe după o noapte în care te-ai culcat târziu. Senzația că nu poți ține pasul cu ritmul întâmplărilor. Și sigur îți e cunoscută și starea de flux, de spontaneitate și efervescență constructivă care apare după ce te-ai odihnit bine, ai mâncat la timp, ți-ai respectat ritmurile proprii. Ai energie, faci cu bucurie, plăcere sau seninătate, ești în acord cu ritmul activităților și cu ritmul vieții tale în ansamblu.
Ritmul personal, al vieții tale individuale, apare într-un ecosistem, se întâlnește cu o mulțime de influențe relaționale, familiale, sociale, culturale, istorice. Unele îl susțin altele îl perturbă sau îl dezaprobă. Ritmul pe care îl propune tehnologia în prezent este unul alert, fără îndoială. Agitație, FOMO, inputuri multiple, alegeri, decizii, termene limită – tot acest vocabular contemporan vorbește despre asta, ne presează să accelerăm ritmul. Ritmul personal poate primi acest impuls ca pe unul bun, dinamizator, provocator în anumite perioade.
Pulsul vieții, sinusoidal, ne spune că, după accelerare, e nevoie vitală de încetinire, tihnă, răgaz. Fie că o faci după o zi supraîncărcată, după o săptămână grea sau după finalizarea unui proiect complex, un respiro și o recalibrare vin ca o gură de apă proaspătă după ce-ai alergat la o probă de viteză sau la un maraton. Și aici e toată frumusețea: în alternanță, în variațiuni. Dacă nu mă crezi, ascultă aici, după ce ai setat 300 BPM și imaginează-ți cum ar fi să trăiești așa.
Ce faci însă dacă ecosistemul despre care vorbeam nu susține această alternanță? You jazz it up, baby! Improvizezi. Faci să sune a jazz (și aici ajungem la al doilea sens al expresiei cu care am început). Așa cum un instrument e uneori ”luat pe sus” de percuție, de bas sau de entuziasmul propriu și totuși, pe parcurs, face cumva să fie parte din muzica de ansamblu păstrându-se în același timp pe sine, respectându-și caracterul propriu, accelerația și pauzele și propunând contraste și similitudini cu ritmul altor instrumente din jur.
Ce rezultă e un dialog, o întâlnire reală. Care nu corespunde întrutotul unei partituri, unei secvențe pre-definite. Care lasă loc spontaneității. Face loc diversității, multiplicității. Transformă un acord atipic, o ”greșeală” în punct de pornire pentru ceva nou, o explorare, un fel de joacă. Inventează din mers moduri noi de exprimare. Probează, modifică, revine, accentuează, respiră. Așa se naște muzica vie, improvizată, unică, prețioasă ca viața unui om.
