Mișcarea ca expresie a vieții
Când am întrebat ce înseamnă mișcarea, răspunsurile au venit aproape instinctiv: viață și energie, acțiune și fluiditate, libertate, curgere, conexiune, optimism și stare de bine. Nimeni nu a vorbit despre performanță, viteză sau eficiență, ci despre ceva mult mai profund: felul în care simțim că suntem vii.
Poate că acesta este primul lucru important pe care îl putem observa: mișcarea nu începe doar în corp, ci în interiorul nostru. În felul în care curgem prin experiențe, în capacitatea de a ne adapta, de a merge mai departe, de a ne opri, de a alege, de a ne conecta cu ceilalți sau cu experiențele noastre.
Ce a fost de-a lungul timpului și rămâne relevant pentru mine este că mișcarea înseamnă opusul încremenirii, este opusul blocajului. Și tu ai simțit probabil în anumite cazuri că parcă te-ai împotmolit un pic, un pic mai mult sau stagnezi. Uneori parcă ești prins/ă de mâini și de picioare, fiind ținut/ă în loc de niște liane sau alge imaginare precum Justine din filmul Melancholia a lui Lars von Trier (mi-a plăcut mult filmul, îl recomand). În multe cazuri, putem continua să facem lucruri și totuși să simțim că ceva în noi a rămas blocat: o emoție, o teamă, o nevoie, o parte din viața noastră, un vis. Cum ar fi să apelezi la mișcare în aceste momente și să cauți modalități noi de a te mișca? Vorbeam în prima parte despre extinderea vocabularului de mișcare, despre căutarea unor mișcări noi, care te scot puțin câte puțin din zona de confort și aduc descoperiri interioare noi, adesea surprinzătoare.
Alegerile pot fi din zona sportului sau a dansului, cum ați spus și voi – forme diferite de a pune corpul în mișcare – sau pot fi din zona de conectare cu natura: o drumeție la munte, o plimbare într-o grădină sau pe malul mării. Mișcarea devine parte dintr-un dans mai mare atunci când ești în contact cu mediul, cu natura. A apărut în cuvintele voastre Via Trasilvanica – drumul acela lung, concret, cu pași reali, pe pământ real – ca o imagine a mișcării cu sens și direcție, alături de alții.
Uite, pentru mine, una din descoperiri a fost și este tango. Am început să dansez nu ca performanță, nu ca pași structurați de dans, nu ca denumiri de secvențe (încă le învăț), ci ca fluiditate, conexiune, apropiere și ca plăcere de a continua dansul.
Și în cuvintele primite apare des ideea de fluiditate. De continuitate, chiar și cu poticniri, blocaje sau schimbări de ritm. De curgere. Emoție în mișcare. Viața care curge prin vene. Toate par să vorbească despre aceeași nevoie profundă: nevoia de a nu rămâne fixați într-o singură formă. Și mai mult, de a găsi mereu și mereu căi de a merge mai departe, de a ne îndeplini visurile și de a ne valorifica timpul vieții.
Viața se mișcă permanent. Corpul se schimbă, relațiile se transformă, ritmurile noastre interioare se modifică. Uneori ne dorim stabilitate, dar prea multă rigiditate poate deveni o formă de îndepărtare de noi înșine și de fluxul vieții. De aceea, mișcarea nu înseamnă doar acțiune, ci și flexibilitate. Capacitatea de a ne reorganiza atunci când viața cere altceva de la noi.
Ce ne arată toate acestea împreună? Că mișcarea nu e doar ceva ce se petrece cu corpul, ci un mod de a fi în viață — cu alegere, cu flexibilitate, cu optimism, cu conexiune față de cei din jur și față de generațiile anterioare și cele care vin după noi.
Spațiul, vitalitatea, fericirea, starea de bine, veselia, voia bună — toate acestea apar ca roade ale mișcării, nu ca și condiții ale ei. Nu trebuie să fii deja fericit ca să te miști. Mișcarea, se pare, aduce fericirea cu ea. Emoția și sănătatea, articulațiile și ritmul corpului – toate se bucură de mișcare. Mișcarea fizică și cea emoțională nu sunt separate. Atunci când corpul ”curge”, parcă și sufletul respiră mai ușor.
Rămânem cu o întrebare deschisă pentru tine, pentru zilele care urmează: există vreun loc în viața ta în care simți că ești blocat? Cum ar arăta primul gest mic de mișcare de acolo? Poate fi o micro-mișcare interioară. Poate fi ceva ce te mișcă în legătură cu acest context din viața ta. Poate fi primul gest pe care îți vine să-l faci atunci când stai puțin cu emoțiile și gândurile tale, acum.
Miriam, după o plimbare prin soare, care a mișcat lucruri în mine
