Februarie 2025 – COPILUL INTERIOR
Copilul interior
temă coordonată de Alina Ionescu
Felul în care am fost întâmpinați atunci când am venit pe lume, primele lucruri pe care le-am simțit și felul în care le-am înțeles sau „tradus” își lasă amprenta și le purtăm cu noi, de-a lungul vieții. Copilul care am fost rămâne cu noi în multe forme, diferit construite la fiecare.
Putem ușor recunoaște la unii oameni copilul-resursă, cu un potențial uimitor de adaptare și înțelegere, curios și creativ, acea parte din noi care nu ezită să se joace cu lucruri noi, să exploreze și să se uimească de ceea ce percepe în jur. La alții, sau chiar în aceleași persoane, putem vedea copii interiori care au fost serioși și responsabili, ca niște adulți, copii care au fost încurajați să se exprime sau descurajați, copii care au suferit sau care au avut experiențe de neuitat și copii care au fost în situația de a avea grijă de propriii lor părinți ori cărora nu li s-a permis să devină adulți…
Care sunt primele cuvinte care vă vin în minte când vă gândiți la copilul care ați fost, cel pe care îl purtați cu voi în prezent și care se manifestă spontan, uneori, indiferent de vârsta pe care o aveți?
1.
2.
3.
Copilul împlinit
Sper că primul mesaj al lunii februarie v-a dat ocazia să priviți câteva momente la copilul care ați fost, să vă reconectați cu ipostazele voastre din trecut, cu o atitudine, nădăjduiesc, de simpatie, înțelegere, iubire și compasiune. Răspunsurile primite indică destul de clar o dimensiune-resursă a copilului în jurul căruia ne-am construit ca adulți, ludică și activă, compusă mai ales din curiozitate, creativitate și curaj, dar și din trăiri firești de frică și singurătate, care ne-au pregătit să fim prudenți, sociali, autonomi…
Cred că devin resurse acele experiențe timpurii în care nevoile noastre sunt împlinite sau pot fi împlinite într-un ritm și într-o măsură rezonabilă. Chiar și atunci când sunt neplăcute, evenimentele de viață în care, înfometați fiind, am fost hrăniți, înspăimântați fiind, am fost calmați, singuri fiind, ne-am conectat cu alții, ne-au învățat că ne putem păstra speranța și încrederea în viitor, că suntem sau putem deveni competenți și ne putem descurca în tot felul de situații.
Când nevoile copilului au rămas neîmplinite, a fost nevoit să adopte diferite strategii compensatorii, cum ar fi să rămână vigilent, în control, în loc să se relaxeze și să exploreze, să nu acorde încredere prea ușor sau să facă mereu pe placul altora, pentru a nu rămâne singur. Luându-ne timpul să observăm nevoile noastre neîmplinite în copilărie, avem șansa de a repara lucrurile pentru copilul care am fost: ne putem privi cu compasiune, înțelegând ce am simțit, ce am gândit și de ce ne-am comportat așa cum am făcut-o… auzind ceea ce nu a fost auzit și văzând ceea ce nici un adult nu a văzut la timp. Și măcar în inima noastră, acum, putem îmbrățișa copilul din noi.
Voi ce mesaj ați dori să-i transmiteți?
Copilul interior
Mulțumim celor care au împărtășit cu noi o parte din grija pe care adulții care sunt o poartă copiilor care au fost. Mesajele voastre duioase și puternice, pe care toți avem nevoie să le auzim, ne-au încălzit și ne-au inspirat. La final de februarie, încheiem tema lunii oferindu-vă câteva versuri:
Când m-am întors spre tine,
Copilul din mine,
Am zâmbit, apoi pe vine
M-am așezat, să ne vedem mai bine.
Te-am privit, cu inima plină
De înțelegere și de lumină.
Nu te stresa, nu ești tu de vină,
Ți-am șoptit în surdină,
Nu ești tu cauza răului din lume.
Cu glas timid m-ai întrebat: pe bune?
Da! Nu te conforma,
Dacă asta e împotriva ta!
Nu e ușor, uneori, să stai drept, așa,
Dar ai răbdare, vei reuși cândva.
Îți spun fără ezitare că munca ta
Va fi pe deplin răsplătită,
Și vei trăi o viață împlinită.
Te-ai îndreptat, cu o privire grăbită.
Ai încredere în tine, de fiecare dată,
Ești o persoană deja minunată!
Eu sunt adultul care-ai devenit
Și știu că-n viitor ai reușit!
Cu ochii luminați de o rază zglobie,
Înapoi mi-ai zâmbit.
Vă mulțumim că ne sunteți alături!
Echipa psihoterapeut.ro