Cum învățăm să citim – Partea I

De ce depinde cititul și cum ne împrietenim cu lectura

Cum au fost primele noastre experiențe cu lectura? Când am început să scriu m-am gândit, firește, la momentele mele de început în ale cititului, la poveștile citite în familie, la vinilurile cu povești pe care le ascultam când eram mică și cum sorbeam vocile celor care dădeau viață poveștilor, intrând în lumea lor cu mare bucurie. M-am mai gândit la literele pe care le scriam pentru a începe să citesc și la cum văd acum, cu ochii de psihanalist tot acest proces de învățare a scrisului și cititului.

Vă amintiți cum ați început și voi să citiți? Mici fiind, serile erau și pentru lectură, pentru povestit cu mama, tata, ori vreun bunic? Vă citeau? Inventau poveștile special pentru voi?

De la astfel de întrebări am început să mă gândesc ce implică lectura din punctul de vedere al unui psihanalist și așa am ajuns să scriu despre cateva idei importante care să ne ajute să îi apropiem pe copii de lectură. Nu toți avem geniul lui Panait Istrati, care nu a plecat dintr-un mediu unde să fi cultivat cititul și a devenit autodidact, învățând limbi străine, citind dicționare și enciclopedii, fiind fascinat de lectură.

Știm cu toții că lectura astăzi se face și în format fizic, dar din ce în ce mai mult electronic. Și aș vrea să mă refer la împrietenirea cu cărțile în format fizic, pentru a ne simți mai relaxați și mai pricepuți în alegeri când intrăm într-o librarie sau în biblioteci.

M-am întrebat ce rol au poveștile spuse de părinti încă din mica copilarie, pentru a ajuta copilul să se familiarizeze cu vocea mamei, cu emoția ei și cu acțiunile sale în direcția lecturii, după cum veți vedea în urmatoarele exemple.

Oare ce anume stă la baza plăcerii, a interesului de a citi și de unde vine dificultatea lecturii?

Un prim exemplu are scopul de a arăta cât este de importantă legătura care se creează încă de la început între mamă și bebeluș, ca bază pentru activitatea copilului de scris, citit. Uimitor, nu? Cine ar crede că un bebeluș înțelege ceea ce îi citește mama? Știm astăzi din studii și din observarea atentă și minuțioasă despre capacitatea bebelușilor de a percepe o lume întreagă de impresii senzoriale, priviri, gesturi, tonalități ale vocii, expresii afective și mai ales empatia celor din jur.

În formarea mea prfesională am avut șansa și privilegiul de a întâlni o mămică care-și înțărca copilașul. Stând alături de el, pe pat, ea îi arăta imaginile unei cărți mari, albastre, colorate. Se uitau împreună la paginile pe care mama le dădea, una după alta, încet, povestindu-i copilului despre ce citea ea în carte, ca și cum i-ar fi spus: « Uite, dragul meu, acum vor fi cărțile cele care îți vor da lapte, ele te vor hrăni! ». Și așa, copilașul să înțeleagă că a crescut puțin mai mult, iar ea se putea sprijini și pe cărți, pe poze, pe cuvinte și pe povești ca să îl poată, treptat, înțărca… Bineînțeles, toate acestea sunt mecanisme inconștiente, create prin însăși relația simbiotică firească între mama și bebelușul său. Copilașul se uita la carte atât de fascinat, ca și cum înțelegea tot ceea ce ea îi transmitea! 

Înțelegea, de fapt, afectul, vocea mamei care îi povestea, atât de bucuroasă că au ajuns la un moment în care se puteau uita împreună, vrăjiți, la acea carte, la poze și ea îi putea povesti din carte.  Îi « traducea » din carte și chiar o « critica » :  « Uite… ce spune aici, că trebuie să fii cuminte! Eu nu cred! » îi spunea mama, amuzată, bebelușului ei, pe două voci.

Deși era un bebeluș de aproape un an, această mamă s-a prins în jocul cititului si povestitului, formănd o legatură unică, a lor, în jurul paginilor unor cărți, creănd o atmosferă plină de mister, de joc al tonalitaților din limbaj. Astfel de momente pot crea mugurii interesului copilului pentru tot felul de cărți și activități, ulterior.  Foarte repede, el a învățat să folosească o carte, să o țină corect, să dea paginile, să privească imaginile, deja singur, după căteva luni. A contat faptul că o avusese pe mama sa lângă el care l-a însoțit, i-a arătat o lume nouă, a cărților, imaginilor și cuvintelor,  astfel încât el să poată descoperi cărțile prin ochii ei. Această experiența mi-a dat idei și explicații despre ce anume stă la baza plăcerii, a interesului de a citi, despre care voi dezvolta în partea a doua a acestei teme.