August 2024 - MOȘTENIREA COMUNISTĂ

Ce purtăm cu noi

temă coordonată de Alina Ionescu

Indiferent de vârsta pe care o avem, fie că am trăit direct în anii dictaturii comuniste sau doar am aflat de la părinții și bunicii noștri cum a fost atunci, purtăm cu toții încrustate în felul nostru de a fi, de a gândi și simți, urme ale acestei perioade. Sunt ecouri grele, cauzate de principiile lipsite de umanitate care au guvernat societatea noastră generații la rând, de abuzurile celor care au deținut puterea și a celor care, pentru a supraviețui, au dus cu sau fără știință, mai departe, traumele trăite. Sunt însă și ecouri bune, învățături pe care le-am păstrat, de asemenea, din generație în generație, care ne-au crescut reziliența, puterea de a persevera în ciuda dificultăților.

Luna aceasta vă propunem să ne uitam împreună la cei care suntem acum, la ce purtăm cu noi din această perioadă, nu de mult apusă, la ce vrem să păstrăm și să transmitem generațiilor viitoare și la ce vrem să schimbăm, să lăsăm în trecutul care a generat aceste lucruri.

Îmi amintesc, printre altele, de minciuna colectivă pe care trebuia să o declarăm cu voce tare, a vieții înfloritoare și fericite pe care o duceam, contrastând cu revolta șoptită și mai ales cu nesiguranța și confuzia pe care le trăiam în urma acestei duplicități din jur. Îmi amintesc, de asemenea, de simplitatea vieții fără acces la programe de televiziune (sau internet), care a lăsat loc conectării cu natura și cu o rețea largă de prieteni și cunoștințe, prin jocuri precum mima, jucate ore în șir, sau cântări lângă un foc și o chitară.

Luați-vă câteva clipe pentru a vă readuce în minte un moment din trecut, legat de regimul comunist. Care sunt 3 lucruri, bune sau rele, pe care le purtați cu voi, din acea perioadă?

Trăiri complexe

Ceea ce am trăit, citind cuvintele voastre, sunt amintiri și senzații vechi și familiare, iubite și urâte, în același timp; acele lucruri greu de sortat în bune sau rele… sunt situații pe care le putem povesti cu tristețe sau cu furie, precum cozile la alimente, foamea, frigul, minciuna – dar la care nu putem renunța. Nu putem pur și simplu să spunem: “gata, acum e diferit, a trecut”, pentru că și ele au contribuit la cei care suntem, pentru că am supraviețuit și am învățat din ele, și pentru că acolo, în aceste amintiri încărcate și intense, se află o parte din istoria noastră personală și a familiei noastre, cu limitări, dureri, tristeți, amestecate paradoxal cu libertatea, îndemânările, puterile noastre.

Diferite generații au trăit diferit impactul regimului comunist, dar fiecare generație a contribuit la ceea ce suntem astăzi și la ceea ce transmitem mai departe. Să înțelegem ce ni s-a întâmplat și să alegem ce vrem să facem mai departe în comunitatea noastră, ne stă în putere. De aceea, vă propunem să vorbim între noi! Alegeți 3 persoane din jurul vostru, aparținând diferitelor generații (65+, 35-65, < 35) și întrebați-le, după caz:

Ce mesaj ar vrea să transmită mai departe generațiilor viitoare, legat de comunism? Ce ar fi important să nu fie uitat, astfel încât să nu se mai repete? Ce resursă importantă a descoperit, trăind în comunism (la sine, la cei din jur)?

Ce mesaj a primit de la generațiile anterioare, privind perioada comunistă? Ce a învățat, ascultând istoriile despre comunism? Ce mesaj va transmite despre asta, mai departe?

Lăsați-ne mai jos răspunsurile pe care le-ați adunat:

65+

35-65

< 35

Observând tăcerea

Câteodată, în timpul sesiunilor de psihoterapie nu se întâmplă nimic. Aparent. Se stă cu tăcerea, cu golul care se manifestă în procesul terapeutic, ca o prezență de neevitat. Golul poate fi, paradoxal, plin de semnificații care nu sunt îndeajuns procesate pentru a fi văzute și înțelese. Golul poate fi un prea mult, copleșitor. Similar, tema moștenirii comuniste, propusă în luna august la psihoterapeut.ro a generat un gol, o retragere, o pauză. Să stăm cu ea, vă propunem. Să observăm ceea ce ni s-a întâmplat, așa cum putem, atât cât putem.

Cei câțiva curajoși care au răspuns întrebărilor noastre ar vrea să transmită mai departe că fanatismul generează tragedii, indiferent de ideile pe care se bazează, chiar și atunci când aceste idei par valoroase. Pentru societatea noastră, comunismul a fost despre îngrădirea gândirii libere, un fenomen de o deosebită gravitate, care a limitat capacitatea oamenilor de a-și asuma responsabilitatea pentru felul în care este administrată propria lor societate si propria viață. Îndoctrinarea și nesiguranța generalizată au fost instrumente de control și opresiune, transformând viața oamenilor într-o luptă pentru supraviețuire. Ne dorim ca, în viitor, oamenii să nu mai poată avea o putere absolută, unii asupra altora.

Cei mai tineri, care au aflat despre comunism fără a-l trăi ei înșiși, duc mai departe un mesaj ambivalent, neclar am spune, despre ceva negativ, amestecat cu nostalgie și amuzament; e o poveste importantă, a părinților și bunicilor lor, care au fost prizonieri și s-au eliberat. Se întreabă încă ce anume a făcut acest lucru posibil…

Poate fi valoros să vedem ce merită păstrat din acest trecut: umorul și spiritul comunitar ne-au ajutat să rămânem umani, în ciuda lipsurilor și a fricii. Prețuirea resurselor pe care le avem, puterea de a rămâne ”împreună” în pofida încercărilor de dezbinare, păsarea sunt de asemenea câteva lucruri pe care merită să le păstram din această experiență comună.

Vă invităm, pentru a sta cu golul nostru comunitar legat de moștenirea comunistă, să ascultați câteva melodii care ne-au însoțit în acea perioadă și doar să observați cum vă simțiți ascultându-le. Și, dacă simțiți nevoia, puteți împărtăși cu noi experiența voastră. Ascultați melodiile aici.

Lăsăm tema deschisă, desigur, și așteptam comentariile voastre pe site și pe pagina noastră de Facebook. Ducem mai departe povestea comunității noastre, propunându-vă să învățăm să fim mai empatici, să privim cu compasiune unii la alții, începând cu noi înșine!

Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Echipa psihoterapeut.ro