Visul prinde rădăcini
Ne-am lăsat purtați, fiecare dintre noi, de visul interior care a țâșnit prin arteziana cuvintelor astfel:
Cu toții, necunoscuți între noi în fond, și totuși uniți prin curaj, năzuințe, stele, perseverență, dorință și puterea de a îndrăzni. Am visat colectiv și am zburat împreună spre deschiderile și împlinirile dorite. Există o forță a comunității care își arată susținerea prin simplul fapt de a împărtăși cele mai dragi planuri, cele mai intime credințe și cele mai dragi semințe de vis.
Mă simt recunoscătoare pentru fiecare contribuție și vis pus laolaltă care astfel dă naștere acestui text. Am putut observa cum foarte des în asocierea cu ceea ce vă doriți a împlini vine ideea de forță exprimată prin curaj, încredere, putere, perseverență, credință, a îndrăzni, împletită cu sfera vastă a orizontului prin libertate, stele, zbor, creație, frumusețe, soare, entuziasm, deschidere, speranță, mare.
Cu alte cuvinte, ne dorim ca sămânța visului nostru să aibă rădăcini puternice, înfipte adânc și să poată ajunge departe, în înalt. Precum în cer, așa și pe pământ. Precum un pin puternic și drept, rezistent la intemperii și ramificat cu crengile-i antene, cuiburi pentru păsări. Sau păsări? Visătorule, dacă citești jucăuș, uneori inversând litere pentru că, de ce să nu jonglăm cu semnele grafice, te-ai prins că „păsare” este la o literă distanță de „pasăre”. Iar dacă ne urmărești de ceva timp, sigur ți-ai dat seama că suntem preocupați de ambele ☺️ – ne dorim ca gesturile de păsare să zboare cât mai înalt, cât mai departe.
Totodată, visul nu vine doar cu zbor pe nori pufoși din zahăr, ci și cu disconfort, efort, cu presiunea (și totodată dezideratul!) de a face. De a-l împlini, de fapt. Cineva punea punctul pe „i” scriindu-ne: În general se zice că pentru un vis trebuie să muncești. Ei, bine, pentru mine munca ar fi să mă relaxez. Cum ar fi acest vis?
Poate că, în cele din urmă, visurile nu cresc izolat, ci se țes unele în altele, asemenea umbrelor copacilor proiectate pe pământ atunci când lumina le traversează coroana. O țesătură vie, formată din rădăcini, din păsări și din păsări, din curaj și greutate deopotrivă. Japonezii numesc această lumină filtrată care pune totul în valoare prin simpla-i naturalețe, komorebi — un joc subtil dintre frunze și soare. Așa se așază și visurile noastre: nu ca linii drepte, ci ca o dantelă de sensuri, desenată între cer și pământ, prin ceea ce îndrăznim să visăm și apoi să împlinim.
Apropo de komorebi… Prietenii noștri de vis de la Vanner Collective au joi, 22 ianuarie, un spectacol la TNB care se numește chiar KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci și care vorbește despre o emoție care uneori zdruncină curajul de a visa. Te-am făcut curios/ curioasă? Pentru a intra într-o tombolă care are ca premiu o invitație de 2 persoane la acest spectacol, vorbește cuiva despre proiectul nostru și propune-i să se înscrie la newsletter (îi poți trimite acest link). După aceea ne scrii aici numele tău, o modalitate de contact (e-mail sau telefon) și ești înscris(ă) în tombolă. Joi, pe 22, la prânz, te anunțăm dacă ai câștigat.
Teona,
Psiholog și Visătoare-Zburătoare
