Cu răbdarea treci și marea?
temă coordonată de Dana Mărghidan
Am ales pentru luna mai tema răbdării și pornim, ca de fiecare dată când explorăm un subiect, cu multe întrebări, curiozitate și mai ales cu invitația către voi de a ne însoți în această explorare.
Atunci când auziți cuvântul “răbdare” care sunt primele lucruri la care vă gândiți?
Ideea mi-a venit într-un context care cerea multă răbdare. Așteptam să iau cina la o terasă a unui restaurant cu mulți clienți, fără alte opțiuni în zonă și după destul de multe ore de la ultima masă. Ca apa și uleiul, aș zice, răbdarea și foamea nu merg prea bine împreună. Pe de altă parte, era un prilej bun de antrenare a răbdării. Nu ni se spune din copilărie că e o virtute-cheie? Cu răbdarea treci și marea. Doar dacă mai și înoți, desigur sau folosești o ambarcațiune, descoperim pe parcursul vieții.
Fără răbdare, viața în comunitate ar fi un calvar și adesea simțim acest lucru în trafic sau într-o discuție. Cu suficient de multă răbdare, un proiect complex se poate dezvolta, poate înflori, o situație tensionată sau aparent fără ieșire se poate clarifica, așa cum se luminează cerul după furtună. Unele lucruri nu pot fi grăbite, pur și simplu. Merele se coc în ritmul lor, după ce mai întâi copacul a înmugurit, a înfrunzit, a fost în floare.
…dar știm când răbdarea e suficientă, când e posibil sa trecem granița spre nepăsare, demobilizare, apatie sau exces de îngăduință? Câtă răbdare e prea puțină și ne face să fim intempestivi, pripiți, impulsivi? Ce calitate sau mod de exprimare a răbdării ne servește cel mai bine pe noi și relațiile noastre? Haideți alături de noi în luna mai, pentru a ne pune laolaltă perspectivele, întrebările și experiențele legate de răbdare.