O respirație de weekend
Deschideți o fereastră, dacă vă e aproape sau haideți la o plimbare. Trageți cu putere în piept aerul de toamnă, în care se combină amețitor mirosurile de pământ, frunze ude, puțin frig, niște soare. Se simte tare bine, nu-i așa?
Respirația pare să fie una din cele mai comune căi de a ne întoarce în prezentul existenței noastre. Sunt fascinată de felul în care noi, oamenii, în toată diversitatea noastră, ne căutăm unii pe alții, ne regăsim în diverse comunități, ne conectăm prin elemente comune, așa cum vedem și în asocierile pe care ni le trimiteți pentru norul de cuvinte:
Alături de respirație, o conversație caldă și bună, o drumeție pentru contemplarea naturii, mișcarea în diverse forme modifică felul în care simțim timpul, pot dilata prezentul și ne dau un răgaz. Uneori căutăm să ne ancorăm în momente de solitudine în care să ne simțim bătăile inimii și respirația. Alteori, momentele petrecute cu oamenii apropiați ne aduc în aici și acum-ul propriei vieți.
E un echilibru adus de respirație–mișcare–natură (includ aici și oamenii, doar suntem o parte din ea)…mi se conturează în minte imaginea unui trepied care ne ajută să ne „fixăm” în prezent, să fim stabili și capabili să observăm, să fim cu adevărat prezenți.
Fie că dansăm în pijamale, fie că ne descălțăm printre frunze, fie că povestim cu prietenii apropiați, ne regăsim cumva plăcerea trecerii timpului din copilărie, restabilim o relație prietenească și mai domoală cu el.
Inspirați de voi, pregătim pentru încheierea lunii o meditație despre timp și avem nevoie de idei despre locul din natură în care să se desfășoare. Alegeți dintre variantele de mai jos una care vă place cel mai mult și adăugați-le pe ale voastre, în spațiul liber.
