Ce ne spune corpul despre felul în care trăim
temă coordonată de Miriam Moroianu, psihoterapeut cu formare în psihoterapia integrativă a traumei și dans-terapie
Vorbim tot mai mult de corp și mișcare în ultimul timp și, așa cum conceptul de mindfulness, care se referă la atenția conștientă asupra proceselor mentale, a fost în centrul atenției o vreme, echivalentul său orientat spre corp și mișcare, cel mai frecvent numit embodiment sau conștientizare corporală, ocupă din ce în ce mai mult spațiu în procesele de lucru cu sinele.
Este din ce în ce mai clar că modul în care ne mișcăm nu este întâmplător, mai mult chiar, poate fi o sursă bogată de informații și conștientizare. Poziția corpului, direcția privirii, ritmul pașilor sau gradul de relaxare din gesturi spun multe despre noi: de la starea de moment până la moduri interne de organizare – felul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți și la mediul din jur.
Apropo de mișcare… Recent am avut ocazia să practic schi fond și de câțiva ani învăț să dansez tango. Ai observat că în contexte foarte diferite – sport, dans de cuplu sau individual – apar adesea aceleași repere: o postură verticală, deschisă, o privire orientată înainte, o anumită disponibilitate pentru relaxare și pentru schimbul de greutate? Aceste elemente nu sunt doar tehnice; ele susțin o stare internă specifică: prezență, încredere, coordonare și capacitate de adaptare.
Din perspectiva lucrului terapeutic prin mișcare, astfel de observații devin relevante. Corpul nu doar execută mișcări, ci „învață” și repetă tipare. Unele susțin flexibilitatea și conectarea, altele pot reflecta tensiune, evitare sau hipercontrol.
Mișcarea ca proces de conștientizare
Explorarea mișcării poate deveni o formă de a te auto-observa. În timp, poți dezvolta o receptivitate mai mare față de:
🧘 senzațiile corporale;
🌊 reacțiile emoționale asociate mișcării;
🧠 tiparele cognitive care apar în situații noi sau provocatoare.
Pentru unele persoane, anumite mișcări aparent simple – cum ar fi a sta într-o postură deschisă sau a te mișca relaxat în prezența altcuiva – pot activa stări de alertă sau disconfort. Aceste reacții oferă indicii valoroase despre istoricul personal de relaționare și despre mecanismele de protecție dezvoltate în timp.
Aici se intersectează mișcarea cu zona de dans-terapie: corpul devine un spațiu de explorare, nu doar de performanță și într-o astfel de explorare te invit pe parcursul acestei luni.
Vocabularul de mișcare
Așa cum folosim cuvinte pentru a exprima gânduri și emoții, folosim și mișcări pentru a ne exprima și organiza experiența. „Vocabularul de mișcare” include:
🌟 mișcările preferate;
🛑 mișcările evitate;
🔀 variațiile de mișcare sau gesturi disponibile într-o situație;
⚖️ gradul de flexibilitate sau rigiditate a mișcărilor sau a corpului.
Știai că un vocabular limitat poate duce la repetarea acelorași reacții corporale și emoționale? Un vocabular mai bogat creează:
👉 mai multă adaptabilitate;
👉 mai multă libertate corporală;
👉 acces la stări interne diferite.
Observații din procesul de explorare
Pe parcursul unei perioade de auto-observare, devin vizibile câteva aspecte recurente:
🔄 există un „set” familiar de mișcări în care tindem să rămânem;
☯️ unele mișcări apar natural, altele sunt însoțite de rezistență;
🪞 corpul reflectă nu doar acțiuni, ci și moduri de a fi în lume.
De exemplu:
↔️ evitarea contactului sau a apropierii poate apărea și în mișcare;
🔒 rigiditatea poate reflecta nevoia de control;
⚓ lipsa de stabilitate poate indica dificultăți în ancorare.
Despre extinderea vocabularului de mișcare
Dacă îți propui extinderea vocabularului de mișcare, asta nu înseamnă performanță sau corectitudine. Înseamnă să vezi dacă poți să adaugi:
👉 un gest nou;
👉 o variație de ritm;
👉 o direcție diferită;
👉 o experiență corporală necunoscută.
Uite, chiar acum când citești, poți să cauți o poziție nouă, în care nu stai de obicei. Uneori, o mișcare nouă aduce o stare nouă: mai mult confort sau disconfort, ezitare sau îndrăzneală, ușurare sau frustrare. Aceste reacții nu sunt obstacole, nu sunt bune sau rele prin ele însele, ci sunt parte din procesul de auto-descoperire și integrare.
În dans-terapie, acest spațiu este folosit conștient: mișcarea devine un mod de a accesa, exprima și transforma experiențe interne.
Ce rămâne după o perioadă de observare?
Schimbările nu sunt neapărat vizibile în exterior, dar pot apărea subtil:
🧍 mai multă atenție la postură;
👣 conștientizarea modului de a păși sau de a te opri;
🔍 capacitatea de a recunoaște diferențe între stări;
🎯 mai multă intenționalitate/ autoreglare.
Uneori, cea mai importantă schimbare este descoperirea faptului că există mai mult spațiu – mai multe opțiuni decât păreau inițial disponibile.
O invitație mai departe
Ție ce cuvinte îți vin în minte atunci când te gândești la mișcare, la mișcări ale corpului?
Poți continua explorarea acestei teme a lunii prin întrebări simple:
🤔 Ce mișcare mi-a devenit mai familiară?
🤔 Ce mișcare rămâne dificilă pentru mine?
🤔 Ce simt nevoia să explorez în continuare?
Închei cu ideea că mișcarea nu este doar funcțională. Este relațională, expresivă și adaptativă, iar vocabularul de mișcare, la fel ca și limbajul verbal, se construiește în timp – prin experiență, repetiție și curiozitate.
Miriam
