E aici! Cum cine? Chiar ea!
temă coordonată de Dana Mărghidan, psihoterapeut, fondatoarea proiectului psihoterapeut.ro
A venit! Sigur ai simțit-o și tu ca pe o promisiune în nopțile lungi de iarnă, o promisiune pe care te poți baza, făcută de un prieten bun. Poate ai intuit-o, verde și clară, sub stratul gros de zăpadă care încă nu s-a topit peste tot. Sau poate ai știut că e aproape atunci când mugurii de frunze n-au mai putut să stea în cămașa fină care-i acoperea și au țâșnit la aer și căldură. Una peste alta, e clar că e aici, azi am stat ca o șopârlă la soare, printre prieteni cu chef de vorbă și ne-am bucurat de ea direct, fără ocolișuri. Îți spun îndată despre ce am vorbit mai mult și mai mult.
Uneori temele lunii sunt sugerate de dialogul pe care îl avem aici sau pe paginile noastre de Instagram și Facebook, de conversații care apar la întâlnirile pe care le organizăm, alteori se nasc dintr-o configurație a momentului, se potrivesc cu anotimpul. Așa e și cazul acum, în martie, când îți propun să reflectăm la pasiunile noastre. La cele pe care le cultivăm, le creștem, ne însoțesc o vreme consistent, mai degrabă decât la activități izolate, care ne animă sau ne bucură temporar. La lucruri pe care le facem de drag, nu musai legate de profesia noastră, adesea chiar departe de ea (aparent, cel puțin, cum ar fi AI și cântatul la un instrument sau contabilitatea și poezia). Despre pasiuni am vorbit azi, la soare, cu prietenii 😊
Îți amintești cum a fost când ți-ai descoperit prima pasiune (sau pe una dintre primele)? Ce pasiuni îți colorează viața acum? Dacă vrei, scrie-mi despre câteva dintre aceste pasiuni care fac parte din povestea ta mai veche sau mai recentă:
La mine a fost teatrul de păpuși la un club de activități pentru copii, în Constanța. Personajul meu era un motan portocaliu care trăia tot felul de întâmplări hazoase și care vorbea, desigur. Cel mai mult îmi plăcea când improvizam, cand ne jucam între noi în afara replicilor din piesa de teatru. Era ceva eliberator, spumos, însuflețitor în asta și toți colegii mei mititei se transformau odată cu scenetele inventate, cu chicotelile noastre sau râsul de neoprit. Venea primăvara în ochii noștri, simțeam energia ei, indiferent de anotimpul de afară.
Acum simt același lucru când dansez lindy hop sau tango (de aceea vei găsi în luna martie la rubrica Resurse – Evenimentele momentului destul de multe recomandări legate de dans).
Pentru tine, care sunt ecourile pe care trăiești atunci când te implici în pasiunile tale? Ce-ți aduc? Cum te schimbă? Ce cuvinte îți apar când te gândești la asta?
Mă bucur să fim alături în călătoria asta primăvăratică,
Dana
