Prietenia la vârsta adultă – un unicorn?
temă coordonată de Cristina Colotelo și Dana Mărghidan
Vacanțele sunt în toi și, printre veniri, plecări, excursii, împachetări și despachetări de bagaje, unele dintre aceste experiențe ajung să fie povestite prietenilor – dacă nu chiar trăite împreună cu ei. În luna august vă invităm să ne uităm împreună la un tip de relație importantă din viețile noastre, relația de prietenie cu o nuanță: împrietenirea la vârsta adultă.
Mă gândesc de ceva vreme la prietenie – cum ne împrietenim, cum se transformă felul în care ne împrietenim pe parcursul vieții, cum ne facem prieteni noi, cum se încheie prieteniile vechi, cum se reiau prieteniile… și tot așa… Deși sunt unele dintre primele relații pe care le formăm de mici în afara cercului familial – adesea, prietenia ca tip de relație este surclasată de relațiile de cuplu, relațiile cu familia de origine și relațiile din propria familie formată prin căsătorie. Și pentru că simt nevoia să-i ofer atenția și locul binemeritate, împărtășesc aceste rânduri cu voi, în speranța că acest subiect v-ar anima să deschidem o conversație despre prietenie și importanța acesteia în viețile noastre, mai ales la maturitate.
Pentru mine, contează mult prieteniile – și să simt că am prieteni, dar și să fiu prietenă – și le apreciez rolul în viața mea. E mai plăcută viața cu prieteni și nici greurile nu te doboară când știi că poți împărtăși cu încredere ce ai pe suflet. Prieteniile mă fac să simt că iubirea este mereu disponibilă pentru mine în forme variate și că nu se împuținează niciodată, dimpotrivă are tot felul de manifestări și nuanțe: uneori cu o vorbă de duh savuroasă, alteori cu o invitație la masă, o călătorie, în alte situații cu discuții sensibile în care să reparăm vreo trăznaie emoțională sau vreun bucluc inconștient răsărit în relație…
Când privesc înapoi, îmi dau seama că multe dintre prieteniile mele s-au stins, altele s-au estompat, firesc, în ritmul schimbărilor de viață, însă toate aceste prietenii au contribuit semnificativ la cine sunt astăzi. Înaintând și eu în ani, odată cu viața, am continuat să-mi construiesc prietenii noi la vârstă adultă – în ciuda faptului că tot auzeam că e greu să mai ai prieteni sau să îți faci prieteni, adult fiind. Sigur ați auzit și voi de câteva ori acest lucru, poate cu alte cuvinte, de la oameni descurajați, dezamăgiți sau poate hiper-realiști. E adevărat că, la vârsta adultă, prieteniile nu mai apar ”din inerție”, ci cer o doză de intenționalitate și implicare voită, sunt rodul unei alegeri, al unei prezențe asumate. Și cred că mai cer ceva: o formă de reciprocitate delicată, poate chiar o generozitate în a dărui primul.
Prieteniile începute la vârsta adultă pot fi mai selective, mai profunde și mai ancorate în valori comune. Se bazează mai puțin pe context sau întâmplare și mai mult pe afinități, pe curajul de a fi reali, pe curiozitate de a descoperi omul cu care te împrietenești și de a te lăsa descoperit, pe sentimentul de încredere și pe ritmul deschiderii sufletești reciproce. Și apropo de descoperire, pe bucuria arătată constant celuilalt că e așa cum e.
Dincolo de relații concrete, prietenia poate fi și o atitudine, un fel de a fi cu care traversezi prin viață. O (pre)dispoziție interioară de bunăvoință, deschidere, curiozitate sinceră față de ceilalți, dar și o formă de îngăduință profundă față de sine. Să fii „prietenos” poate fi un mod de a privi lumea – cu mai puțină apărare și mai multă încredere în umanitatea din ceilalți. Prietenia, în sensul acesta mai larg e o modalitate de a declara: sunt deschis către a fi împreună, către comunitate. Și poate că așa se creează antidotul împotriva singurătății și o viață trăită cu satisfacție pentru relațiile în care suntem și la care contribuim.
Poate că, adulți fiind, nu ne mai facem zeci de prieteni ca altădată, dar câțiva oameni adevărați alături de care să fim noi – întregi, simpli și în siguranță – sunt suficienți.
Dacă simți că această temă a atins ceva important pentru tine, trimite acest mail către un prieten (primul care ți-a venit în minte citind aceste rânduri), cu un mesaj pe care îl simți potrivit și completează mai jos primele 3 cuvinte care ar putea descrie prietenia voastră sau pe prieten(ă), ca fel de a fi:
Foto: Freepik
