Dana Mărghidan – Cu o formare de bază în psihodramă clasică moreniană și un focus permanent pe resurse, creativitate și relații, cu o cercetare de doctorat în domeniul terapiei de cuplu, am adăugat mai recent și o formare in EMDR ca modalitate de lucru în situațiile care necesită intervenții complexe. În cei aproape 30 de ani de când lucrez în cabinet sau în diverse medii academice (școală, liceu, universitate), am realizat cât de mare nevoie avem în grupuri și individual de prevenție, de susținere și de furnizarea unor resurse înainte de a se ajunge în momente de criză. Îmi place să spun că e importantă munca de furnică, aceea de zi cu zi, mai puțin vizibilă, dar care constituie o bază bună, solidă pentru orice proiect complex, o bază care rezistă la provocări. Cred că această muncă dă cele mai bune roade atunci când se face în echipă, respectiv în comunitate și pentru comunitate.
De asemenea, am simțit pe propria piele, ca mulți alții, cât de mult contează în anumite momente puțină păsare, un om sau un grup alături și cât de greu atârnă nepăsarea. Cred că e nevoie de psihoeducație și susținere pentru a contribui la schimbarea modului în care funcționăm în relații și comunitate în ansamblu.
Alina Ionescu – Trei nevoi principale m-au motivat și m-au ghidat în ceea ce am întreprins pană acum : mi-am dorit să fiu aproape de oameni, să simt căldura și umanitatea lor, drept care am devenit psiholog și am încercat să stau printre oameni. Apoi, mi-am dorit să înțeleg pană la capăt ce fac, simt și gândesc ceilalți, convinsă că voi găsi întotdeauna un sens. Pentru asta, am devenit psihoterapeut și am învățat să folosesc metode care consideră persoanele în întregimea lor, precum psihodrama sau EMDR. Am mers alături de cei care sunt cel mai puțin înțeleși : consumatori de droguri, persoane abuzate, copii abandonați, comunități discriminate, familii în derivă. În plus, am simțit mereu că am primit multă iubire, grijă și sprijin și m-am simțit recunoscătoare. Am dorit să ofer, la rândul meu, comunității care m-a primit. De aceea, am început să fac cercetare în psihologie, să dezvolt noi soluții de sprijin și totodată să ofer lumii încredere în ceea ce experiența mea aplicată mi-a arătat că funcționează : putem trăi mai bine, putem fi mai fericiți. Și tot pentru a da înapoi m-am implicat în acest proiect, unde construim împreună o comunitate a celor cărora le pasă!
Oana Nica – Încă din timpul facultății m-am orientat spre a mă cunoaște și a-mi înțelege, atât cât îmi este permis, propria istorie, atât familială, cât și emotională, tiparele propriei mele modalități de a mă înscrie și a relaționa cu lumea, spre a le deconstrui, acolo unde este cazul și a crea modalități mai fluide de a ființa. Am început această profesie lângă copii abandonați și bolnavi, însoțindu-i spre a crește mai puțin singuri. Am continuat cu terapia persoanelor abuzate, femei și copii, lucrând într-un centru de asistență a celor care au suferit abuzuri fizice, emoționale, sexuale, neglijențe grave. Aici a fost locul în care am văzut că este atât de important să îți pese. Am urmat formarea în psihanaliză, apoi în Metoda Observării bebelușului, alcătuind grupuri de supervizare, discuții libere de intervizare, creând în permanență legături cu psihoterapeuți români și din alte țări, menținând interesul spre studii în domeniu. Lucrând de aproape 15 ani, în mod constant, zi de zi, am înțeles cât de importantă este comunitatea de colegi și cred cu adevărat că această comunitate poate face bine și deschizându-se ca grup, spre comunitatea mai mare. Putem să ne oferim experiența pentru că ne pasă nu doar în cabinet, ci și în afara sa, în comunitatea din care noi înșine facem parte și de care, la rândul nostru avem nevoie.