Mai 2024 – CURAJUL CA SURSĂ A BUCURIEI

Curajul ca sursă a bucuriei

temă coordonată de Oana Nica

Azi am luat ca temă curajul drept virtute creatoare de bucurie. ”Ce relație ar fi între curaj și bucurie?”, te poți întreba. Curajul înseamnă a face cu inima, adică a urma mișcările inimii prin acțiune, a te duce până la capătul visului, al deciziei, indiferent de consecințe, uneori chiar neplăcute.

Dacă ar fi să găsești o situație în care ai știut că trebuie să fii curajoasă sau curajos, care ar fi aceea, o poți descrie într-o frază?

Pentru unii curajul înseamnă să iasă din casă cu mașina, fiind începători, pe cont propriu, până la capăt și când ajung la destinație să fie leoarcă de sudoare, însă fericiți de izbândă sau să alunece pe schiuri pe o pârtie necunoscută și la capăt să resimtă bucuria reușitei, ori să își dorească să asume o lucrare de doctorat cu tot ce înseamnă ea, sacrificii personale, necunoscute multiple și la capăt să fie bucuroși când își văd lucrarea în mâinile lor ori, după 9 luni de sarcină, să fie muți de uimire când țin în brațe o altă ființă umană cu care vor începe o călătorie plină de provocări.

Curajul aduce bucuria pentru că, până la capăt, ți-ai asumat posibilitatea tuturor tipurilor de consecințe, te-ai confruntat cu frica de ridicol, de nereușită sau chiar de moarte și, totuși, nu ai abandonat proiectul, visul.

Dacă ai reușit să manifești curajul atunci, în situația pe care ți-ai amintit-o mai devreme, care ți-a fost apoi bucuria?

Ce ne învață psihologia despre curaj este că reprezintă opusul fricii, al lașității sau al evitării. O modalitate de a trata fricile este prin expunere la ceea ce creează frica: te duci înainte odată cu frica, frica e acolo cu tine, nu dispare dar nici tu nu te oprești, nu te uiți la ea, mergeți împreună, tu și frica, până la capătul ei când te uiți și vezi că ai învins-o prin acțiune.

Frica persistă doar dacă o lași să își facă de cap, însă dacă te iei de mână cu curajul, e singura modalitate psihică de a îndura frica.

Pentru a fi curajos, ai nevoie să îi lași pe ceilalți deoparte și să stai pe cele doua picioare ale tale indiferent de ce spun ei, fără să le ceri aprobarea sau binecuvântarea.

Adesea curajul înseamnă să faci ceva diferit, nou, în afara unui tipar, fie că e o curbă luată foarte strâmt fizic, fie că este o idee nouă, o invenție, un proiect sau o credință nouă.

Care sunt primele 3 cuvinte care îți vin în minte când te gândești la curaj?

Bobul de curaj

După cum deja v-ați obișnuit, sperăm, răspunsurile voastre au ajuns la noi! Am pus într-un nor de cuvinte lucrurile la care ne gândim, atunci când avem curajul de a acționa.

De obicei ni se spune: « Fii curajos, fii puternic, fii forță! » Și noi ne imaginăm un munte sau un copac cu trunchi gros și ramuri imense, sau un bolovan uriaș, care nu poate fi spart cu ușurință, ori un răget de leu, ori alte împuterniciri mărețe. De unde, însă, să scoți toate astea când nu mai știi cum sa te îndrepți sub griji și probleme câteodată?

Dar dacă ne-am imagina curajul ca pe o sămânță, ca pe un sâmbure, un bob care abia și-a găsit cuibul în pământul moale, afânat?

El nu cunoaște nici forța muntelui, nici puterea copacului ce ar putea să fie și nici răgetul animalelor. Însă este o forță tăcută, ascunsă în interiorul lui, o străfulgerare care îl împinge să crească, să iasă la lumină, împotriva tuturor vitregiilor, obstacolelor sau a gândurilor negative, a sentimentelor apăsătoare de tristețe sau de neputință.

Atunci când te afli într-o mare de îndoieli, ar putea să fie aproape invizibilă această străfulgerare de lumină, însă forța bobului aceluia e acolo, ca o promisiune.

Sigur dacă citești acum aceste câteva fraze, ai trăit și tu această surpriză în care, deși totul părea o furtună pe ocean în viața ta, de undeva, când nu te mai așteptai, a răsărit un mic lăstar.

Îți mai amintești ce a reprezentat el?

Poate să fi fost un zâmbet al cuiva sau o strângere în brațe neașteptată, ori o simplă încrucișare de priviri, o melodie auzită în vecini, o veste sau alte feluri de întâmplări – surpriză, care să îți fi spus: « Hai că se poate. Hai că e loc. Mai fac un pas și ies la lumină ».

Acest gând, această stare este sâmburele curajului creativ. Nu înseamnă că frica și îndoielile au dispărut, însă da, e puterea tăcută, vibrantă a curajului care te ghidează să mergi înainte.

Îți amintești de un astfel de moment în care ceva te-a făcut să regăsești bobul de curaj? Îți mai amintești de bucuria regăsirii lui? Dacă da, îl poți împărtăși cu noi într-o frază sau două, așa încât să poți fi inspirație și speranță pentru cineva care intră pe site și caută să-și (re)găsească propriul curaj?

O lume fără curaj

Curajul, așa cum spuneam într-un mesaj anterior din această lună, este capacitatea noastră de a acționa în fața fricii sau a anxietății, de a naviga între impulsurile inconștientului și cerințele conștiinței de sine, în timp ce ne confruntăm cu solicitări și amenințări externe.

Imaginați-vă acum că, brusc, ar dispărea din lume curajul, iar călătoria Eroului, cea pe care fiecare o facem pentru a înțelege cine suntem și încotro mergem, nu ar mai fi posibilă. Fără curaj, frica ar fi cea care domnește.

Imaginați-vă o lume în care oamenii s-ar supune cu obediență celei mai mici amenințări, în care explorarea necunoscutului ar fi un act de neconceput, iar exprimarea opiniilor ar fi redusă la tăcere de teama represaliilor. Fiecare dintre noi ar trece prin viață ca purtat de o corabie fără cârmă, în care căpitanul, desprins de realitate, ar naviga dezorientat, fără direcție și fără decizie.

În această lume fără curaj, visele s-ar prăbuși înainte de a se naște, în fața primelor obstacole, pentru că ar lipsi îndrăzneala de a le depăși. Inovația și creativitatea s-ar stinge, înăbușite de teama de eșec și de ridicol. Și relațiile umane ar suferi. Sinceritatea și transparența ar face loc disimulării și ipocriziei, deoarece exprimarea sentimentelor autentice presupune curajul de a fi noi înșine. Empatia și compasiunea ar fi strivite, fiind înlocuite de indiferență și egoism, deoarece teama de suferința celorlalți ne-ar descuraja să ne implicăm și să ne ajutăm aproapele. Fără curajul de a ne înfrunta anxietățile și de a explora lumea, dorințele firești de căutare a plăcerii ar fi reprimate rigid de o morală super-critică, lăsându-ne lumea lipsită de pasiune și creativitate.

Într-o societate fără curaj, problemele ar fi negate, deci nu ar mai avea șansa de a fi rezolvate. Mai mult, am trăi sub imperiul proiecțiilor, crezând că răul vine din afară și că individul nu are nicio vină și nicio putere de a controla corabia propriei vieți, că de vină sunt valurile sau stâncile, pentru că au apărut în fața corabiei și nu lipsa curajului de a lua decizii pe marea vieții. Am deveni apatici, apoi ne-am pierde interesul și vitalitatea, sensul, eroii…

Curajul este, de fapt, cel care ne aduce pe lume și tot el este și cel care ne menține în viață.

Din fericire, nu trăim într-o astfel de lume. De-a lungul timpului, ea a mai fost descrisă în cărți, filme, opere de artă, ca o modalitate de a atrage atenția, de a ne pune, cu curaj, întrebări. Curajul, deși uneori fragil și șovăielnic, există. El poate fi văzut în acțiunile zilnice, oricât de mici, care ne permit să depășim frica și să mergem înainte, în ciuda incertitudinilor. L-am văzut recent în răspunsurile voastre la mesajul anterior, în care vă rugam să povestiți despre situații în care ați avut un curaj – mai mare sau mai mic. Acum tocmai pregătim o formă în care să punem laolaltă aceste contribuții, un produs creativ cu care să încheiem luna, așa cum obișnuim să facem.

Până atunci, vă lăsăm cu o idee care ne ghidează pe noi, de când am început acest proiect, curajul fiind una dintre valorile noastre: ca să creștem și să cultivăm curajul, avem nevoie de ceea ce ne hrănește emoțional – grija, prezența și încrederea altora, pe care le putem oferi și noi, la rândul nostru.

Pe drumul curajului

Bun găsit la final de primăvară, cel mai curajos anotimp, am putea zice 🙂

Ca urmare a propunerii noastre de a povesti situații reale despre curaj, am primit răspunsurile voastre și ne-au mers la suflet. Am simțit viu acest curaj în fiecare cuvânt, am avut senzația că vine din inimă și din experiența trăită de fiecare. În spiritul dialogului pe care începem să-l construim în mica noastră comunitate, trimitem mai departe, de această dată într-o formă poetică, experiențele voastre curajoase – despre provocarea de a învăța ceva nou, de a fi pe cont propriu, despre curajul de a trece prin divorț, despre curajul dat de iubire, de rugăciune și nu în ultimul rând, de vocea vie, din interior, a unei mame bune, care trimite mai departe. Cu încredere.

Pe drumul curajului

Pe pârtii albe, alunecând ușor, fără instructor, curajul a prins contur:
am început să privesc altfel la mine și în jur.
Când singură la volan am pornit, cu inima strânsă,
știam că pot, că vreau, că sunt – cu răbdare însă.

O pagină nouă, cu suflet deschis,
un pas spre vindecare, un curaj promis.

Dintre curajoși ating succesul cei care-și asumă greșelile, cu onestitate.
E ok să fii novice, e ok să rătăcești, să admiți că mai ai niște drum, cu sinceritate.

Curaj este să schimb când ceva nu îmi e potrivit,
să mă uit în oglindă, să-mi spun blând c-am greșit.

Orice rugăciune îmi dă aripi, îmi dă putere să ies în lume, să dansez cu ea,
să merg mai departe, cu încredere, când dau de vreo belea.

Roma – o aventură, o fântână de sens, niște zvâc, libertate,
picioare obosite, gelato, un zâmbet larg și curiozitate.

Teama de gura lumii, o povară a noastră, o povară grea,
divorțul – o eliberare, o cale nouă, a mea.
Cei ce contează rămân sprijin și alinare.
Curajul de a fi eu, ce binecuvântare!

Cel mai greu mi-a fost nu demult, la o evaluare,
când eram deprimată și simțeam că mă doare.
Am stat atunci cu un curaj nou lângă mine,
am cerut ajutor – e tare bine când vine!

“Hai că se poate! Mai e un pic și ieși la lumină!”
Dincolo de obstacole și furtuni e iar vreme senină.
Când trupul mai ezită și mintea-i obosită,
păstrez o îndrăzneală senină, neclintită.

Dragostea este forța curajului meu,
iubirea pentru familie și prieteni, o comoară la greu.

Mama, o șoaptă caldă: ”Hai ușor, pas cu pas!”
”Nici nu-ți dai seama ce puțin a rămas.”
”Totu-i posibil! Întreabă, cere ajutor!”
Prietenii te-așteaptă și-o poartă spre viitor.

Să înceapă o vară bună pentru noi toți!

Echipa psihoterapeut.ro