Ianuarie 2026 – Visul plantat azi e lumea de mâine

Semințe în sol fertil

temă coordonată de Teona Palenciuc

Orice nou început vine – firesc – cu dorințe de mai bine, mai prosper sau de ceva nou, încă neîmplinit. O pagină albă și curată pe care începem să ne așternem Viața și Visurile. Încă de dinainte de orice formă de tradiție, gen rezoluție de An Nou (care se pare că datează într-o manieră încă de pe vremea babilonienilor, de fapt), fiecare om a visat. A existat o sămânță în fiecare pui de om, el însuși o sămânță. Un miez de vis ce se vrea a fi materializat – un plan de transformare, un proiect, o schimbare mai mică sau mai mare: de profesie, de casă, de relații, un proiect de cuplu, de devenire sau de ………………… (tu, Visătorule, ce ai completa aici?)

Care sunt primele 3 cuvinte, imagini, idei care-ți vin când te gândești la vis?

1.

2.

3.

Astăzi îți scriu ca să te invit la plantarea seminței tale de vis. Ea are nevoie atât de un culcuș bun, cald și protector într-un sol fertil, cât și de vreme dătătoare de fiori, precipitații prielnice, poate uneori neplăcute, alternanțe de temperatură întru creșterea rezilienței pe perioada germinației. Ceea ce înseamnă că luna ianuarie, cu sezonul ce se developează chiar acum, în timp ce privesc griul de dincolo de geam, este perfectă. Vremea preferată a tuturor? Sigur nu, însă este o vreme de încă stat mai mult în interior cu fertilitatea din adâncime până a ne muta în plan, design și materializarea visului. Așadar câteva întrebări-invitație cu care poți sta în perioada aceasta:

🌱 Care este visul tău încă nevisat ce se vrea plantat anul acesta?
🌱 Ce îi hrănește și alimentează rădăcinile?
🌱 Care este cel mai mic pas concret care duce mai aproape de el, știind că acesta e anul lui?

Lăsându-mă inspirată de recenta vizită la Mița Biciclista, la expoziția despre care vă povesteam în decembrie și parafrazându-l pe Horia Bernea, unul dintre curajoșii ce au contribuit la materializarea unor visuri, fiecare om își lasă amprenta într-un fel în această lume, ca o marcă a unicității sale. Nimeni nu trece neobservat, adaug eu, iar contribuția pe care o aducem este strâns legată de ceea ce îndrăznim să visăm și apoi să materializăm. Visul curajos. Proiectul de viitor, dorința adâncă, rădăcinile puternice pe care dorim să ne înălțăm, să plonjăm, să zburăm. „Fiecare e dator cu un zbor” cum zice una din melodiile unor visători tare dragi mie, cei de la „Om la lună”.

Așadar, fie ca visul tău să zboare spre înălțimea dorită și visată, să se odihnească oricând îi este rost de tihnă și să ne adunăm, ca visători curajoși, la întâlnirile din acest an ale psihoterapeut.ro – Oameni pentru comunitate. Visul nostru e ca aceste visuri puse laolaltă să ne facă viața împreună mai hrănitoare și mai frumoasă.

Cu drag de frumos și bine,
Teona, Psiholog și Visătoare

Visul prinde rădăcini

Ne-am lăsat purtați, fiecare dintre noi, de visul interior care a țâșnit prin arteziana cuvintelor astfel:

Cu toții, necunoscuți între noi în fond, și totuși uniți prin curaj, năzuințe, stele, perseverență, dorință și puterea de a îndrăzni. Am visat colectiv și am zburat împreună spre deschiderile și împlinirile dorite. Există o forță a comunității care își arată susținerea prin simplul fapt de a împărtăși cele mai dragi planuri, cele mai intime credințe și cele mai dragi semințe de vis.

Mă simt recunoscătoare pentru fiecare contribuție și vis pus laolaltă care astfel dă naștere acestui text. Am putut observa cum foarte des în asocierea cu ceea ce vă doriți a împlini vine ideea de forță exprimată prin curaj, încredere, putere, perseverență, credință, a îndrăzni, împletită cu sfera vastă a orizontului prin libertate, stele, zbor, creație, frumusețe, soare, entuziasm, deschidere, speranță, mare.

Cu alte cuvinte, ne dorim ca sămânța visului nostru să aibă rădăcini puternice, înfipte adânc și să poată ajunge departe, în înalt. Precum în cer, așa și pe pământ. Precum un pin puternic și drept, rezistent la intemperii și ramificat cu crengile-i antene, cuiburi pentru păsări. Sau păsări? Visătorule, dacă citești jucăuș, uneori inversând litere pentru că, de ce să nu jonglăm cu semnele grafice, te-ai prins că „păsare” este la o literă distanță de „pasăre”. Iar dacă ne urmărești de ceva timp, sigur ți-ai dat seama că suntem preocupați de ambele ☺️ – ne dorim ca gesturile de păsare să zboare cât mai înalt, cât mai departe.

Totodată, visul nu vine doar cu zbor pe nori pufoși din zahăr, ci și cu disconfort, efort, cu presiunea (și totodată dezideratul!) de a face. De a-l împlini, de fapt. Cineva punea punctul pe „i” scriindu-ne: În general se zice că pentru un vis trebuie să muncești. Ei, bine, pentru mine munca ar fi să mă relaxez. Cum ar fi acest vis?

Poate că, în cele din urmă, visurile nu cresc izolat, ci se țes unele în altele, asemenea umbrelor copacilor proiectate pe pământ atunci când lumina le traversează coroana. O țesătură vie, formată din rădăcini, din păsări și din păsări, din curaj și greutate deopotrivă. Japonezii numesc această lumină filtrată care pune totul în valoare prin simpla-i naturalețe, komorebi — un joc subtil dintre frunze și soare. Așa se așază și visurile noastre: nu ca linii drepte, ci ca o dantelă de sensuri, desenată între cer și pământ, prin ceea ce îndrăznim să visăm și apoi să împlinim.

Apropo de komorebi… Prietenii noștri de vis de la Vanner Collective au joi, 22 ianuarie, un spectacol la TNB care se numește chiar KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci și care vorbește despre o emoție care uneori zdruncină curajul de a visa. Te-am făcut curios/ curioasă? Pentru a intra într-o tombolă care are ca premiu o invitație de 2 persoane la acest spectacol, vorbește cuiva despre proiectul nostru și propune-i să se înscrie la newsletter (îi poți trimite acest link). După aceea ne scrii aici numele tău, o modalitate de contact (e-mail sau telefon) și ești înscris(ă) în tombolă. Joi, pe 22, la prânz, te anunțăm dacă ai câștigat.

Numele tău

Adresă de e-mail sau număr de telefon

Teona,
Psiholog și Visătoare-Zburătoare

Ne ținem visurile unii altora, simți și tu asta?

Ne-am scris și împărtășit visurile. Ni le-am rostit și șoptit prin câmpurile de cuvinte, cu oamenii din comunitatea psihoterapeut.ro, cu cei dragi, ori pur și simplu în sânul propriilor gânduri și speranțe. După ce astfel au fost plantate și li s-au văzut primele rădăcini, rămâne o întrebare simplă și esențială: ce facem cu visurile mai departe?

Pentru că visul nu se termină atunci când se încheie o temă de lună, nu se dizolvă odată cu entuziasmul începutului de an și nici nu trăiește doar din inspirație ori cuvinte. Visul, dintr-un anumit punct, devine gest. Uneori este mic, dar, repetat, se face mare. Un „azi” care în mod susținut vrea să devină „mâine”. Poate că acesta este momentul în care visul coboară din zona ideilor frumoase și intră în viața reală. În solul fiecărei zile, cu ritmul și limitele ei. În oboseală, uneori, în zilele aparent banale și fără aplauze. Acolo unde unele semințe cresc încet, în culcușul tăcerii, cu o forță care nu poate fi grăbită, dar nici oprită.

Visul ca împlinire zilnică nu arată spectaculos. Arată, mai degrabă, ca o îngrijire constantă. Grijă, chiar. Ca un „sunt aici și nu renunț” spus sieși. Ca o promisiune, ori un pas mic făcut chiar și atunci când nu se vede încă drumul – pentru că, de fapt, așa ni se relevă calea, nu-i așa? Și, totuși, visul nu merge chiar de unul singur fiindcă el crește mai bine atunci când este văzut. Când ni-l asumăm, îl rostim cu voce tare ca fiind al nostru, când îi dăm un nume și o înfățișare și când ajunge să fie ținut în minte și în inimă de cineva din afară.

Poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am trăit luna aceasta: faptul că ne ținem visurile unii altora. Prin plantare împreună, prin simpla prezență, prin ascultare și bucuria comună. Prin faptul că știm că suntem visători însoțiți în acest proces lent și viu al împlinirii.

Visul tău e viu, vibrează. Închide ochii pentru o clipă și privește-l drept în miezul lui, chiar astăzi. Chiar acum.

🌱 Ce aromă are? Ce textură și culoare, cum ți se arată astăzi?
🌌 Care este cel mai mic gest pe care îl poți face zilnic pentru a-i șopti că astfel îl vezi și că îl împlinești?
✨ Cine ai vrea să te însoțească pe drum, să-ți țină visul? Te invit să-i împărtășești.

Solul rămâne, comunitatea rămâne, iar visul tău continuă să crească — nu ca o promisiune abstractă, ci ca o practică zilnică, imperfectă și profund umană. Dacă iei ceva cu tine din această temă, poate nu e nevoie să fie un plan mare. Îți doresc să-ți fie suficient un gest mic, cu impact mare, făcut azi, care spune: îmi ființez visul. Și, uneori, îl ființăm împreună.

Cu drag de zbor și ființare,
Teona
Psiholog și Însoțitoare de zbor