Mai 2026 – Cum ne mișcăm în viața noastră?
Ce ne spune corpul despre felul în care trăim
temă coordonată de Miriam Moroianu, psihoterapeut cu formare în psihoterapia integrativă a traumei și dans-terapie
Vorbim tot mai mult de corp și mișcare în ultimul timp și, așa cum conceptul de mindfulness, care se referă la atenția conștientă asupra proceselor mentale, a fost în centrul atenției o vreme, echivalentul său orientat spre corp și mișcare, cel mai frecvent numit embodiment sau conștientizare corporală, ocupă din ce în ce mai mult spațiu în procesele de lucru cu sinele.
Este din ce în ce mai clar că modul în care ne mișcăm nu este întâmplător, mai mult chiar, poate fi o sursă bogată de informații și conștientizare. Poziția corpului, direcția privirii, ritmul pașilor sau gradul de relaxare din gesturi spun multe despre noi: de la starea de moment până la moduri interne de organizare – felul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți și la mediul din jur.
Apropo de mișcare… Recent am avut ocazia să practic schi fond și de câțiva ani învăț să dansez tango. Ai observat că în contexte foarte diferite – sport, dans de cuplu sau individual – apar adesea aceleași repere: o postură verticală, deschisă, o privire orientată înainte, o anumită disponibilitate pentru relaxare și pentru schimbul de greutate? Aceste elemente nu sunt doar tehnice; ele susțin o stare internă specifică: prezență, încredere, coordonare și capacitate de adaptare.
Din perspectiva lucrului terapeutic prin mișcare, astfel de observații devin relevante. Corpul nu doar execută mișcări, ci „învață” și repetă tipare. Unele susțin flexibilitatea și conectarea, altele pot reflecta tensiune, evitare sau hipercontrol.
Mișcarea ca proces de conștientizare
Explorarea mișcării poate deveni o formă de a te auto-observa. În timp, poți dezvolta o receptivitate mai mare față de:
🧘 senzațiile corporale;
🌊 reacțiile emoționale asociate mișcării;
🧠 tiparele cognitive care apar în situații noi sau provocatoare.
Pentru unele persoane, anumite mișcări aparent simple – cum ar fi a sta într-o postură deschisă sau a te mișca relaxat în prezența altcuiva – pot activa stări de alertă sau disconfort. Aceste reacții oferă indicii valoroase despre istoricul personal de relaționare și despre mecanismele de protecție dezvoltate în timp.
Aici se intersectează mișcarea cu zona de dans-terapie: corpul devine un spațiu de explorare, nu doar de performanță și într-o astfel de explorare te invit pe parcursul acestei luni.
Vocabularul de mișcare
Așa cum folosim cuvinte pentru a exprima gânduri și emoții, folosim și mișcări pentru a ne exprima și organiza experiența. „Vocabularul de mișcare” include:
🌟 mișcările preferate;
🛑 mișcările evitate;
🔀 variațiile de mișcare sau gesturi disponibile într-o situație;
⚖️ gradul de flexibilitate sau rigiditate a mișcărilor sau a corpului.
Știai că un vocabular limitat poate duce la repetarea acelorași reacții corporale și emoționale? Un vocabular mai bogat creează:
👉 mai multă adaptabilitate;
👉 mai multă libertate corporală;
👉 acces la stări interne diferite.
Observații din procesul de explorare
Pe parcursul unei perioade de auto-observare, devin vizibile câteva aspecte recurente:
🔄 există un „set” familiar de mișcări în care tindem să rămânem;
☯️ unele mișcări apar natural, altele sunt însoțite de rezistență;
🪞 corpul reflectă nu doar acțiuni, ci și moduri de a fi în lume.
De exemplu:
↔️ evitarea contactului sau a apropierii poate apărea și în mișcare;
🔒 rigiditatea poate reflecta nevoia de control;
⚓ lipsa de stabilitate poate indica dificultăți în ancorare.
Despre extinderea vocabularului de mișcare
Dacă îți propui extinderea vocabularului de mișcare, asta nu înseamnă performanță sau corectitudine. Înseamnă să vezi dacă poți să adaugi:
👉 un gest nou;
👉 o variație de ritm;
👉 o direcție diferită;
👉 o experiență corporală necunoscută.
Uite, chiar acum când citești, poți să cauți o poziție nouă, în care nu stai de obicei. Uneori, o mișcare nouă aduce o stare nouă: mai mult confort sau disconfort, ezitare sau îndrăzneală, ușurare sau frustrare. Aceste reacții nu sunt obstacole, nu sunt bune sau rele prin ele însele, ci sunt parte din procesul de auto-descoperire și integrare.
În dans-terapie, acest spațiu este folosit conștient: mișcarea devine un mod de a accesa, exprima și transforma experiențe interne.
Ce rămâne după o perioadă de observare?
Schimbările nu sunt neapărat vizibile în exterior, dar pot apărea subtil:
🧍 mai multă atenție la postură;
👣 conștientizarea modului de a păși sau de a te opri;
🔍 capacitatea de a recunoaște diferențe între stări;
🎯 mai multă intenționalitate/ autoreglare.
Uneori, cea mai importantă schimbare este descoperirea faptului că există mai mult spațiu – mai multe opțiuni decât păreau inițial disponibile.
O invitație mai departe
Ție ce cuvinte îți vin în minte atunci când te gândești la mișcare, la mișcări ale corpului?
1.
2.
3.
Poți continua explorarea acestei teme a lunii prin întrebări simple:
🤔 Ce mișcare mi-a devenit mai familiară?
🤔 Ce mișcare rămâne dificilă pentru mine?
🤔 Ce simt nevoia să explorez în continuare?
Închei cu ideea că mișcarea nu este doar funcțională. Este relațională, expresivă și adaptativă, iar vocabularul de mișcare, la fel ca și limbajul verbal, se construiește în timp – prin experiență, repetiție și curiozitate.
Mișcarea ca expresie a vieții
Când am întrebat ce înseamnă mișcarea, răspunsurile au venit aproape instinctiv: viață și energie, acțiune și fluiditate, libertate, curgere, conexiune, optimism și stare de bine. Nimeni nu a vorbit despre performanță, viteză sau eficiență, ci despre ceva mult mai profund: felul în care simțim că suntem vii.
Poate că acesta este primul lucru important pe care îl putem observa: mișcarea nu începe doar în corp, ci în interiorul nostru. În felul în care curgem prin experiențe, în capacitatea de a ne adapta, de a merge mai departe, de a ne opri, de a alege, de a ne conecta cu ceilalți sau cu experiențele noastre.
Ce a fost de-a lungul timpului și rămâne relevant pentru mine este că mișcarea înseamnă opusul încremenirii, este opusul blocajului. Și tu ai simțit probabil în anumite cazuri că parcă te-ai împotmolit un pic, un pic mai mult sau stagnezi. Uneori parcă ești prins/ă de mâini și de picioare, fiind ținut/ă în loc de niște liane sau alge imaginare precum Justine din filmul Melancholia a lui Lars von Trier (mi-a plăcut mult filmul, îl recomand). În multe cazuri, putem continua să facem lucruri și totuși să simțim că ceva în noi a rămas blocat: o emoție, o teamă, o nevoie, o parte din viața noastră, un vis. Cum ar fi să apelezi la mișcare în aceste momente și să cauți modalități noi de a te mișca? Vorbeam în prima parte despre extinderea vocabularului de mișcare, despre căutarea unor mișcări noi, care te scot puțin câte puțin din zona de confort și aduc descoperiri interioare noi, adesea surprinzătoare.
Alegerile pot fi din zona sportului sau a dansului, cum ați spus și voi – forme diferite de a pune corpul în mișcare – sau pot fi din zona de conectare cu natura: o drumeție la munte, o plimbare într-o grădină sau pe malul mării. Mișcarea devine parte dintr-un dans mai mare atunci când ești în contact cu mediul, cu natura. A apărut în cuvintele voastre Via Trasilvanica – drumul acela lung, concret, cu pași reali, pe pământ real – ca o imagine a mișcării cu sens și direcție, alături de alții.
Uite, pentru mine, una din descoperiri a fost și este tango. Am început să dansez nu ca performanță, nu ca pași structurați de dans, nu ca denumiri de secvențe (încă le învăț), ci ca fluiditate, conexiune, apropiere și ca plăcere de a continua dansul.
Și în cuvintele primite apare des ideea de fluiditate. De continuitate, chiar și cu poticniri, blocaje sau schimbări de ritm. De curgere. Emoție în mișcare. Viața care curge prin vene. Toate par să vorbească despre aceeași nevoie profundă: nevoia de a nu rămâne fixați într-o singură formă. Și mai mult, de a găsi mereu și mereu căi de a merge mai departe, de a ne îndeplini visurile și de a ne valorifica timpul vieții.
Viața se mișcă permanent. Corpul se schimbă, relațiile se transformă, ritmurile noastre interioare se modifică. Uneori ne dorim stabilitate, dar prea multă rigiditate poate deveni o formă de îndepărtare de noi înșine și de fluxul vieții. De aceea, mișcarea nu înseamnă doar acțiune, ci și flexibilitate. Capacitatea de a ne reorganiza atunci când viața cere altceva de la noi.
Ce ne arată toate acestea împreună? Că mișcarea nu e doar ceva ce se petrece cu corpul, ci un mod de a fi în viață — cu alegere, cu flexibilitate, cu optimism, cu conexiune față de cei din jur și față de generațiile anterioare și cele care vin după noi.
Spațiul, vitalitatea, fericirea, starea de bine, veselia, voia bună — toate acestea apar ca roade ale mișcării, nu ca și condiții ale ei. Nu trebuie să fii deja fericit ca să te miști. Mișcarea, se pare, aduce fericirea cu ea. Emoția și sănătatea, articulațiile și ritmul corpului – toate se bucură de mișcare. Mișcarea fizică și cea emoțională nu sunt separate. Atunci când corpul ”curge”, parcă și sufletul respiră mai ușor.
Rămânem cu o întrebare deschisă pentru tine, pentru zilele care urmează: există vreun loc în viața ta în care simți că ești blocat? Cum ar arăta primul gest mic de mișcare de acolo? Poate fi o micro-mișcare interioară. Poate fi ceva ce te mișcă în legătură cu acest context din viața ta. Poate fi primul gest pe care îți vine să-l faci atunci când stai puțin cu emoțiile și gândurile tale, acum.
Cum trăim mișcarea
Mișcarea nu se vede întotdeauna din exterior. Uneori, ea apare în deciziile pe care le iei, în felul în care te apropii de ceilalți, în curajul de a schimba ceva sau, pur și simplu, în capacitatea de a rămâne conectat(ă) cu tine sau de a reveni dacă te-ai deconectat.
După ce am adunat cuvintele și reflecțiile voastre despre mișcare — fluiditate, libertate, energie, alegere, ritm, conexiune — am simțit nevoia să ducem tema mai aproape de experiența personală. Să explorăm nu doar cum definim mișcarea, ci și cum o trăim, dincolo de trenduri sau recomandări de sănătate.
În încheierea temei lunii mai, te invităm, așadar, într-un dialog despre felul în care te miști prin viață: despre momentele în care te simți însuflețit(ă), despre perioadele de blocaj, despre ritmul interior și despre direcțiile pe care alegi să le urmezi.
Așa că împreună cu Dana Mărghidan am pregătit un interviu despre mișcare ca formă de viață, în care povestesc despre schimbare, despre continuitate, despre odihnă și refacere și despre felul în care fiecare dintre noi își caută propriul ritm, stilul personal de mișcare și acțiune.
Vei vedea că mă refer la mișcare dincolo de grabă, de performanță cu orice preț sau de „a face cât mai multe”, de a răspunde cât mai multor stimuli. Despre ritmul interior la intersecția cu ritmul exterior, despre perioadele de stagnare, despre curgere, pauze, corp, relații și despre felul în care înveți să rămâi conectat(ă) la ceea ce contează pentru tine.
M-aș bucura să citesc ce ecouri a avut pentru tine acest mic interviu, la ce te face să te gândești:
Las și câteva teme de reflecție, dacă tot sunt mai lungi zilele și vara e aici, aproape.
☀️ În ce contexte te simți cu adevărat vie/viu?
☀️ Ce ai observat că te ajută să ieși din blocaj, atunci când apare?
☀️ Care e, pentru tine, diferența dintre tihnă și stagnare?
☀️ Cum îți dai seama care e ritmul potrivit pentru a nu pierde sensul, bucuria și sentimentul că îți trăiești propria viață?
Îți doresc, în încheiere, să te miști în stilul tău pe melodia fiecărei zile.
Miriam
