Noiembrie 2025 – Prevenția sau hainele de lână pentru momente zgribulite

Prevenția sau hainele de lână pentru momente zgribulite

temă coordonată de Dana Mărghidan

În luna noiembrie ne pregătim pentru iarnă. Facem asta de foarte mult timp, istoric vorbind. O facem în multe feluri și în zilele noastre. Murături, zacuscă și alte bunătăți sunt puse în borcane și colorează cămările pentru zilele mai reci și mai cenușii. Scoatem hainele groase din dulapuri și le punem la îndemână sau ne luam bilete de avion pentru meleaguri mai calde. Eu pregătesc întotdeauna șosetele de lână. Poate pentru că au legătură cu grija bunicii pentru piciorușele noastre de copii, care înghețau repede, poate pentru că îmi amintesc de faptul că am învățat împreună cu ea sa împletesc ciorapi de lână sau pentru toate zilele mai ”zgribulite” în care doar un element mic de confort, cum sunt picioarele calde, a contat mult.

Ne pregătim și noi la psihoterapeut.ro în fiecare lună. Pentru zilele bune și zilele mai provocatoare sau mai ”zgribulite”. Vorbim despre păsare și despre relații bune sau destul de bune, despre feluri mai calde în care să stăm unii lângă alții, așa încât dacă bate un vânt mai rece, să ne ținem spatele și să conteze.

Mulți oameni mi-au spus, în cabinet, că nu știu ce s-ar fi făcut fără privirea caldă a cuiva la un moment dat, fără supa primită după o zi lungă, fără găzduirea pentru o noapte la nevoie sau fără vocea de la telefonul care a venit când își doreau cel mai mult.

La psihoterapeut.ro credem mult în prevenție. Prevenția situațiilor de greu mare sau de prăbușire emoțională. Asta poate să însemne, pe de o parte, abordarea greurilor mici, ca să nu devină bulgăre mare de zăpadă. Anticiparea și evitarea acelor contexte nedorite care pot fi evitate, prin psihoeducație, psihoterapie și alte resurse. Înseamnă și o bună pregătire pentru situațiile mai complexe sau mai dificile care sunt inevitabile, așa încât să nu ne ia pe nepusă masă și să ne lase epuizați sau în derivă. Acesta este subiectul pe care îl abordăm în această lună, tot împreună cu voi, ca de obicei.

Cu toții trecem prin evaluări sau examene (unele mai mari și mai stresante), unii dintre noi devin părinți, ceea ce e o misiune pe viață, care în primii ani reduce semnificativ timpul de odihnă, mergem în drumeții mai lungi și mai solicitante, trecem prin provocări legate de sănătate – noi sau cineva drag – sau pur și simplu avem proiecte foarte solicitante la job.

Pentru toate acestea ne prinde bine să ne pregătim, să ne adunăm cumva forțele înainte și pe parcurs, să avem puțin mai mult grijă de noi sau să avem grijă altfel decât de obicei, pentru a ne da cât mai multe șanse să ajungem cu bine la capăt.

Tu în ce fel te pregătești pentru zilele sau perioadele mai grele?

Obișnuiești să o faci sau preferi să te descurci „din mers”?

Greierele și furnica – versiune contemporană

Unii dintre voi ne spuneți că vă pregătiți înainte de momentele mai solicitante, alții că vă puteți descurca și din mers, încercând să găsiți la fața locului cele mai bune soluții, mai ales dacă apar situații neprevăzute. Bucuria a fost să descopăr că destul de mulți vorbiți în termenii unui stil de viată pe care îl cultivați, mai ales în vremuri ”zgribulite”, un fel de disciplină prietenoasă, grijiulie.

• vă rezervați mai mult timp de somn, de odihnă;
• faceți mișcare;
• sunteți (mai) atenți cum mâncați, ce mâncați;
• căutați să vă sprijiniți pe obiceiurile bune și să le reduceți pe cele păguboase.

Sunt tare curioasă cum e cu cititorii noștri care nu ne-au scris de data asta – poate pentru că nu se gândesc la prevenție sau poate pentru că pur și simplu n-au fost inspirați la momentul primirii newsletter-ului. Dacă ești unul dintre ei, alături de inspirația primită de la contributori și de ideea de disciplină caldă, aș adăuga ceva ce mi se întâmplă uneori și poate te inspiră și pe tine.

Sunt perioade mai tihnite sau în care am, natural, mai multă energie. Cu un fel de psihologie de furnică (cea din fabulă, care strânge grăunțe) fac ceva cu energia, o investesc în lucruri care ar putea să-mi fie de folos la un moment dat – îmi pregătesc niște fructe deshidratate sau o tavă de biscuiți sărați cu semințe, care pot fi păstrați mai mult timp. Calc mai multe haine, chiar daca de obicei nu mă dau în vânt după asta. Rezolv niște sarcini care nu sunt urgente, dar pe care le am de mult pe listă și devin sâcâitoare. Îmi pregătesc hainele de sport pentru 2-3 sesiuni, ca să nu uit ceva la o adică (am făcut sport și în fustă de stradă când am uitat colanții, dar n-ar fi chiar prima mea opțiune). Îmi fac o schiță pentru un articol pe care vreau să-l scriu, dar nu am tot timpul pentru a-l dezvolta atunci.

Și apoi se întâmplă cam așa: nu am timp sa ies la cumpărături sau să-mi pregătesc o gustare, găsesc cutia cu crackers cu semințe și-mi vine sa mă întorc spre mine, cea care i-a făcut și să-mi zâmbesc recunoscătoare. Mă grăbesc să ies din casa, vreau o ținută mai chic și cămașa mea preferată e deja călcată, nu trebuie decât să o asortez cu niște cercei, o fustă sau un pantalon și sunt gata. Ușurare! Descopăr că una dintre sarcinile rezolvate de pe lista cu ”amânate” mă ajută mult în ceva ce am de făcut și că m-ar fi încurcat destul de tare să rămână pe listă. Vin de la cabinet și am timp să mănânc puțin și să mă odihnesc înainte de a merge la sală, nu trebuie să fiu pe grabă, în iureș, pentru că am totul pregătit sau aproape. Mă apuc de articol și mă las să intru în starea de flux, de inspirație mai ușor pentru că știu că am o structură pe care mă pot baza, deja schițată, pe care o pot completa și chiar schimba oricând. Timpul de redactare scade, scrisul e mai fluid și mai liber.

Văd prevenția ca pe o formă de prietenie cu mine însămi. Îmi pun la îndemână lucrurile, îmi ies in întâmpinare, creez context pentru a-mi fi mai ușor atunci când am nevoie, ulterior. Îmi dau cadou niște timp și niște liniște, amândouă aur curat în zilele noastre.

Greierele sunt tot eu, cred că ați băgat de seamă – mă încălzesc, savurez proviziile si fredonez o melodie, cu sentimentul că vremea mai rece e temporară, întotdeauna a fost și că, oricum, ploaia se simte altfel după o masă bună, un ceai cald și un pic de mișcare spontană pe o muzică preferată.

Toate aceste pregătiri, fie că vin ca un stil de viață, fie că se fac din mers, te ajuta sa fii mai robust(ă) când situația o cere. Și se simte bine să traversezi cu bine astfel de contexte, să ieși chiar întărit(ă) din ele sau – în orice caz – să le faci față onorabil, fie că e vorba de o zi mai plină, de un eveniment anume sau de o încurcătură într-o relație.

Vorba cuiva care ne-a scris, nu îți e de folos să te uiți după drobul de sare, dar nici nu te poți aștepta sa fii capabil(ă) sa faci față situațiilor mai complexe fără să te antrenezi puțin, fără să cultivi intenția asta, fără să iei in considerare că prevenția poate fi o formă de grijă în avans și de prietenie arătată fix în felurile de care ai nevoie, atunci când ai mai mare nevoie. Desigur, a cere sprijin când te simți în dificultate mare sau depășit(ă) rămâne oricând o opțiune.

Și pentru că toamna aduce și vreme mai rece, iar pregătirea poate să însemne să avem grijă de mâinile noastre care vor fi expuse la frig, vrem să-ți propunem (eu și o invitată specială – surpriză!) o întâlnire de grup în care să preparăm împreună o cremă de mâini cu ingrediente naturale, de care ne ocupăm noi. Pentru a face ca experiența să-ți fie cât mai potrivită, scrie-mi mai jos o aromă care îți place în mod deosebit, iar noi vom pregăti câteva uleiuri esențiale cu aromele preferate.

Spațiul în care ne întâlnim e prietenos și cald, dar nu foarte mare, așa că te invit să te înscrii aici, ca să poți fi printre cei 10 participanți (maxim). Povestim, bem ceai, vorbim despre vremuri calde și zgribulite și pleci acasă cu o cremă de mâini cu ingrediente naturale, cu aroma favorită, care-ți va proteja mâinile și te va face să zâmbești amintindu-ți de întâlnirea noastră de miercuri, 26 noiembrie, între 17.30-19.30. Revenim în curând cu detalii către cei înscriși.

Dana de la psihoterapeut.ro, povestitoare de fabule contemporane

Un om

Am propus să ne uităm în această lună la îngrijire și prevenție pentru că atunci când lucrurile o iau la vale, ne costă mult, în toate felurile, să reparăm și pentru că – înainte de asta – sunt multe ocazii de a schimba cursul evenimentelor.

Echilibrul emoțional al fiecărui om pe care îl știu e o sumă de dezechilibre mici îmblanzite pe parcurs, alinate cumva și asta e prevenție.

Povestea cu care închei este povestea unei femei cu care am lucrat acum mulți ani la cabinet. Era mamă singură, bărbatul cu care făcuse un copil plecase și în afara câtorva colege cu care nu era foarte apropiată, nu avea puncte de sprijin, de alinare. Veneau sărbătorile, avea multe de făcut la serviciu și acasă, iar copilul avea o etapă de rebeliune și rolul de mamă devenea tot mai complex și solicitant.

Lucram de câteva luni împreună, iar în perioada aceea decisesem să lucrăm corporal. Emoțiile noaste, dorurile, fricile mai vechi sau mai noi locuiesc în corp și atunci când miști corpul, miști emoțiile, poveștile și ele se pot reașeza apoi într-o configurație înnoită, cu care să poți respira mai bine, mai ușor. Am făcut un exercițiu de susținere a capului și senzațiile au chemat o primă imagine. Ea, la coafor, într-una din zilele trecute, atunci când cineva o spăla pe cap și gesturile erau făcute cu grijă, fără grabă, mângâietoare. Impresia de oază în mijlocul deșertului, de păsare, de mică întâlnire cu un alt om. Lacrimi. De recunoștință, de dor, de oboseală, de adăpost și liniște redescoperite cu o atingere.

De aici au pornit alte amintiri, multe…despre oameni care au fost sau n-au fost acolo, chiar în feluri mici. Un mesaj care a rămas fără răspuns sau a primit unul monosilabic, o emoție pentru care cineva avut ochi, ”hai că te sun” în loc de ”sper că ești bine”, ”hai să ne vedem” în loc de gesturi corecte, impersonale.

Printre oftaturi, zâmbete și amintiri, am întrebat-o ce vrea de sărbători pentru ea. ”Un om.” Și camera s-a umplut de ceva greu de pus în cuvinte. I-am dorit din tot sufletul asta și cu ochii i-am spus că poate conta (și) pe mine. Cel mai mare dar. Un om când ai nevoie.

Vine iarna, vin sărbătorile. Oricum arată viața ta în perioada aceasta, îți doresc om alături. Acum și în toate zilele care vin!

Ne auzim în curând cu tema lunii decembrie, care sperăm să te încălzească și la care ne dorim să participi. Fiecare cuvânt trimis, fiecare contribuție poate fi o mângâiere pentru cineva care ne citește. Noi le primim, punem un strop din priceperea noastră și le dăm mai departe, să țină de cald acolo unde e nevoie.

Dana de la psihoterapeut.ro